Am răspuns astăzi invitației la 3 emisiuni TV, la PrimaTV și la TVR Iași. Am fost solicitat sa răspund pe tema cutremurului de 8.8. din Kamceatka și inundațiile din Broșteni. Alăturat o înregistrare de la Prima TV, de la ora 15:30.
Cutremurul de magnitudine 8.8 s-a produs prin ruperea suprafeței de alunecare dintre două plăci tectonice: una oceanică, Pacifică, și cealaltă continentală, Eurasiatică.
Din întreaga falie tectonică, lungă de circa 2000 km, doar un segment de aproximativ 500 km a cedat în acest eveniment. Restul faliei, care încă înmagazinează energie tectonică, rămâne potențial activă și poate genera alte cutremure în viitor.
Placa Pacifică coboară (subduce) sub cea continentală – Eurasiatică – și îi transmite o cantitate semnificativă de energie elastică. Această presiune determină curbarea în jos a marginii continentale, scăderea locală a nivelului fundului oceanic și o deformare progresivă în sens opus mișcării plăcii Pacificului.
Procesul continuă până când tensiunea acumulată devine prea mare – moment în care falia cedează brusc, asemenea unui elastic întins la limită. Ruperea eliberează energia acumulată, iar marginea plăcii continentale „sare” în sus, împingând violent masa de apă de deasupra.
Această ridicare bruscă a fundului mării provoacă valuri uriașe – tsunamiul. A fost emisă o alertă de tsunami, iar valurile generate au fost deja observate lovind mai multe țărmuri din regiune.
Magnitudinea cutremurului, de 8.8, se traduce printr-o energie radiantă echivalentă cu aproximativ 10.000 de bombe nucleare de tip Hiroshima.
Despre ce s-a întâmplat la noi, la Broșteni, voi reveni — la TVR Iași. Desigur, am spus-o și o repet:
– Avem energie mare acumulată la sol. Iar acolo unde solul este descoperit, fără vegetație, energia maselor de aer care urcă este și mai mare, și mai violentă. 💥Asta înseamnă: defrișări!💥
– Dacă în vecinătate avem un curs de apă, sau au fost precipitații recente, sau există zone împădurite — acestea devin surse de umiditate în atmosferă. Zonele uscate din apropiere creează contrast termic, iar aerul cald le antrenează în sus.
– Dacă, la altitudine, aceste mase de aer încărcate cu umiditate întâlnesc „combustibilul” atmosferic – adică poluanți, particule fine, sulfați etc. – atunci se pot produce:
1. turbulențe severe,
2. formarea de picături fine de apă în suspensie, în cantitate mare, și o coloană instabilă care persistă până la atingerea unei mase critice.
Dacă aerul cald de la sol ajunge acolo sus, în atmosferă, și întâlnește alte straturi cu umiditate crescută, atunci vaporii de apă se condensează rapid, eliberând căldură latentă, adică energie amplificind curenții ascendenți.
Dacă în acel strat atmosferic sunt și poluanți în suspensie (nuclee de condensare), procesul este și mai agresiv — pentru că picăturile de apă se formează mai ușor și în cantitate mai mare.
Apoi, urmează o cădere violentă de precipitații – iar „show-ul” atmosferic vine cu fulgere, tunete și rafale. Și se întâmplă, de regulă, la câteva ore după apusul soarelui: seara și mai ales noaptea.
Da, sigur, defrișările au avut acest rol. La fel ca și poluarea atmosferică de origine continentală – două efecte suprapuse, peste un areal geografic predispus.
Supraîncălzirea solului în timpul zilei, urmată de aportul de apă (prin precipitații torențiale deja formate), a dus la revărsări rapide pe versanți. Dacă ar fi fost pădure, copacii ar fi atenuat dezastrul, reducând viteza scurgerii, diminuând debitul și pagubele.
În zonele cu vegetație întinsă, există umiditate mare, dar aceasta se disipă liniștit — nu apar curenți ascendenți violenți, pentru că: – nu există „focul” termic generat de solul descoperit,
– și nu se mai întreține „combustia atmosferică” formată din poluanți și vapori de apă.
