Tot pe cazul lui Pașca: nu mai săriți repede să judecați pe o simplă conversație sau situație prezentată izolat, fără să știți filmul complet care nu vi s-a prezentat și nici procurorul nu cred că îl are complet!
1. Erau sute de oameni odată. Nu 1, ci 300-400.
2. Erau oameni bolnavi, cu diverse boli grave, nu sănătoși.
Ați avut vreodată oameni bolnavi în familie?
Gândiți-vă ce s-a întâmplat atunci și cum o anumită discuție sau situație de la o oră, dacă este prezentată izolat poate să vi se pară un mare abuz.
Eu am avut membrii ai familiei bolnavi și tocmai de aia nu sar în sus la orice ”floricică” aruncată în presă și mă gândesc dacă ce mi se prezintă izolat, trunchiat poate reflecta realitatea.
Am avut membru al familiei care vedea morții, nu mai recunoștea casa și voia să plece ”la casa lui”. Se ruga de mine să îl duc la casa lui pe când era în casa în care trăia de 50 ani și voia să plece ”la casa lui” care nici nu știa să mi-o descrie, dar nu mai recunoștea casa în care stătea. Ce trebuia să fac? Să îl las să plece pe străzi? Păi dacă ia cineva acum numai ce zicea persoana respectivă în momentul în care avea criza și răspunsul pe care îl dădeam, vă prezintă ca și când lipseam de libertate persoana respectivă.
Am avut membru al familiei în spital care înainte de a muri se ruga de mine să îl duc la baie că nu mai poate, face pe el. Ieșeam din salon și plângeam față de situația în care era și nu puteam să îl ajut. Întrebam medicii, asistentele, dacă pot să fac ce mă ruga insistent. Picase noaptea în baie și îi blocaseră patul, nu mai putea să coboare din pat. Am zis că plătesc brancardieri ca să îl ducă la baie. Mi-au zis că nu, că e doar o senzație și că e baia mică, iar dacă cumva cade în baie și se lovește poate fi și mai rău. Șțiți cât m-a durut că nu am putut să fac nimic și cât am plâns? Habar nu aveți. Dar, dacă azi s-ar prezenta numai transcrierea rugăminților lui, numai raportat la ele, toți ați zice că eu și medicii am aplicat tratamente degradante sau mai știu eu ce.
De aia zic: nu mai judecați pe câteva propoziții aruncate dintr-o discuție, când nu știți tot ce s-a întâmplat la un anumit moment.
3. Banii și sursele de venit al persoanelor care erau acolo.
Când ai sute de persoane, nu una, de care trebuie să ai grijă la un moment dat, te interesează să ai și bani, nu numai azi, ci și mâine, că degeaba ai azi, dacă peste 2 săptămâni nu mai ai deloc. Da, și ce primește persoana respectivă te interesează ca să îi folosești pentru ea și toți cei de acolo.
Dacă costa numai 1.000 lei pe zi: tratament, oameni, masă, etc. Însemnau 400.000 lei pe zi (4 miliarde pe zi) bani pe care trebuia să îi ai în permanență și sunt bani. Dacă ajungeai într-o zi în care nu îi mai aveau, ce făceau cu 400 de oameni care puteau să fie netransportabili și nici nu puteau să plece nicăieri, că n-aveau unde și nici cum?
Sunt persoane care strâng sute de pisici, sănătoase și la un moment dat cer bani de mâncare că nu mai fac față, când teoretic, dacă nu mai au bani, pot să le dea drumul și săriți să le ajutați.
Normal că cu 400 oameni în curte te interesează și să ai bani în permanență și pentru viitor ca să ai cu ce suporta cheltuielile.
Ce mi se pare aberant este susținerea statului și a celor care critică habar neavând despre ce este vorba.
Nici statul și nici cei care critică nu le-au dat nimic, nu i-au ajutat cu nimic.
Tu stat, nu ai niciun loc pentru ei, nu te-a interesat de ei sau unde ai locuri, în multe condițiile sunt deplorabile.
Însă, ai pretenția de la cel care le-a oferit atât cât a putut, tu îl condamni că nu le-a oferit condițiile de masă și tratament de excelență, de nivel de 5 stele și spa.
Între nimicul oferit de tine și dezinteresul și puținul, defectuos oferit de Pașca, chiar așa interesat cine a oferit ceva?
4. S-au săvârșit și infracțiuni?
Este posibil și asta, să fi fost săvârșite și infracțiuni.
Însă, pentru asta trebuie să faci o cercetare concretă, să afli toată situația de la momentul respectiv și, dacă se confirmă și dovedește că au fost săvârșite infracțiuni potrivit legii, atunci cel care le-a săvârșit să răspundă penal.
Însă, nu poți prezenta public că totul este o infracțiune. Nu poți manipula societatea cu ajutorul presei, prezentând trunchiat și izolat o conversație, o faptă sugerând că orice s-a întâmplat acolo este infracțiune.
Întâi cercetează, refă ”filmul trecutului” pe cât se poate de fidel, cu probe, nu pe sugestii, iar la final când analizezi ”filmul concret” atunci prezintă-l obiectiv, astfel încât oricine face o analiză obiectivă să poată să zică da, este posibil, aparent, să fie infracțiune sau nu e infracțiune.
Oricum publicul nu știe ”filmul refăcut” complet, pentru că tu nu i-l prezinți, urmărirea penală fiind secretă, iar publicul se raportează numai la concluzia care ar trebui prezentată public obiectiv: fapta așa cum este descrisă în ordonanța procurorului și încadrarea juridică (care este textul de lege care definește infracțiunea).
Nu ai voie să ”scapi” pe surse ”floricele”, sugestii că s-ar fi întâmplat ceva, când nici măcar tu nu ai analizat și concluzionat că este infracțiune în opinia ta, numai pentru a încerca să manipulezi societatea cu presa că sigur este ceva acolo și să zugravești public acuzatul într-un ”monstru”.
Nu ai voie să scrii în actele de acuzare despre alte posibile fapte și să sugerezi că ar fi făcut și altele, cât timp tu nu ai cercetat ce e cu faptele alea, ca să vezi dacă ele sunt infracțiuni și să formulezi o acuzație. Dacă practici altfel, nu faci decât să încerci să induci în eroare judecătorul, ca să nu mai fie atent la acuzația și fapta pe care zici că tu le-ai cercetat și crezi că ai suficiente probe că reprezintă infracțiune.
Nu apăr ”infractori”!
Apăr drepturile oamenilor!
Apăr și dreptul celui acuzat de a își prezenta propriile argumente pentru stabilirea ”filmului trecutului complet” astfel încât raportat la el să se stabilească dacă într-adevăr a săvârșit o infracțiune sau nu așa cum este ea definită de lege, indiferent că ne place sau nu ce a făcut sau dacă legea este dreaptă sau nu în opinia noastră.
Numai respectând drepturile tuturor: și ale victimei și ale făptuitorului, precum și legea, așa bună, proastă cum e ea, putem să avem ordine în societate.
Altfel, dacă condamnăm înainte să cercetăm, nu mai vorbim de ordine, vorbim de impunerea voinței celor care au puterea la un moment dat să o facă, prin prisma funcțiilor și profesiilor pe care le au.
Nu mai vorbim de ordine și reguli stabilite de lege, egale pentru toți, ci vorbim de reguli impuse de anumite persoane pentru că își permit și au cu ce și cum să le impună.
Nu am citit actul de acuzare al lui Pașca și nici nu cred că e momentul să îmi pierd timpul să îl citesc și să îl analizez.
De ce?
Pentru că nu cred că el reflectă ”filmul complet al trecutului”.
Nu are cum să îl reflecte pentru că nu avea când să își facă apărările în cele 3 zile cât a fost reținut și nici nu avea procurorul cum să facă o analiză completă ținând cont și de probele lui Pașca și realitatea prezentată și din perspectiva lui și sutele de persoane implicate.
Am luat atitudine publică, care aparent pare să fie pro-Pașca, nu că aș deține adevărul absolut și aș ști ce s-a întâmplat în realitate, considerându-l vinovat sau nu de săvârșirea unei infracțiuni.
Am făcut-o numai pentru a echilibra balanța.
E prea multă manipulare din partea acuzării cu concursul presei, când sunt convinsă că în momentul ăsta nici acuzarea nu știe ce s-a întâmplat în realitate și care este adevărul.
Cazul este complex, de mare amploare (sute de persoane implicate) și nu poți să afli adevărul juridic din 3 probe și declarații analizate izolat.
Cazul ăsta ar trebui să ne dea de gândit la toți:
- dacă putem judeca și condamna, cel puțin moral, o persoană, în lipsă de informații;
- dacă facerea de bine poate ajunge să fie autobelire a vieții la un moment dat;
- dacă noi toți ca societate, procedăm corect sau nu;
- dacă statul garantează sau nu drepturi;
- dacă noi, individual și ca societate în ansamblu, suntem corecți cu noi și cu alții și dacă participăm într-un fel bun sau rău la evoluția sau involuția societății;
- dacă umanitatea mai există în societatea românească, cât mai există și ce facem noi, individual să contribuim la menținerea sau reconștientizarea ei.
