Sfânta Biserica Ortodoxă

Se afișează postările cu eticheta „contractul educațional”. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta „contractul educațional”. Afișați toate postările

miercuri, 25 septembrie 2024

Av.Prof.Univ.Dr.Gheorghe Piperea - Câteva scurte lămuriri relative la „contractul educațional”.

 Câteva scurte lămuriri relative la „contractul educațional”.

(i) nu suntem în prezența unui real contract, căci este impus ca formular tipizat printr-un regulament emis în baza legii educației; nu există un real capitol de „drepturi și obligații ale părților”, ci numai o înșiruire de obligații ale părinților; evident, nu există un capitol dedicat prestației părților; în mod normal, un contract presupune o plată, o prestație, o acțiune sau inacțiune în considerarea cărora co-contratanții să își asume obligații reciproce; nu există, de exemplu, obligația școlii de a asigura un proces de educație decent, care să îl ferească pe copil de tot felul de ideologii nocive și care să îl pregătească pentru viață, nu există obligația școlii de a-l proteja pe copil contra bullying – ului, contra dealerilor din și de lângă școli și contra agresiunilor (inclusiv sexuale), și nu există obligația școlii de a răspunde patrimonial pentru daunele cauzate de elementele violente sau cinice aflate sub paza și protecția lor;
(ii) nu există obligația de a semna contractul; o sancțiune contravențională pentru refuzul de a semna „contractul” se prevede în art. 148 din Legea educației și în art. 172 din Regulamentul de organizare și funcționare a școlilor și se preia în formularul tipizat de „contract educațional”, dar această sancțiune este contestabilă în justiție, prin plângere contravențională; oricum, situațiile concrete în care se pot afla părinții sunt infinit de variate; luați, de exemplu, situația unui copil a cărei custodie este disputată de părinți sau situația în care copiii sunt singuri acasă, părinții fiind plecați la muncă pentru lungi perioade de timp – cum se vor putea ține acești oameni de obligația de a veni la ședința cu părinții cel puțin o dată pe lună?
(iii) nu există riscul legal ca, în lipsa semnăturii pe „contractul educațional”, copilul să nu mai fie primit la școală; nici legea și, cu atât mai puțin, nici contractul tipizat, scris de funcționari obscuri și obtuzi, nu pot înfrânge dreptul fundamental la educație, care este un drept constituțional; dacă se întâmplă ca vreun copil să fie alungat de la școală pentru că părinții au refuzat sau au omis să semneze „contractul educațional”, părinții să facă plângeri penale contra funcționarilor care vor fi decis așa ceva;
(iv) camera de detentie - art. 14 din Statutul elevului prevede că, în cazul în care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activităţii de predare, învăţare sau evaluare, cadrul didactic poate decide ca elevii recalcitranți să desfăşoare activitate în şcoală într-un spaţiu supravegheat video din unitatea de învăţământ (spațiu stabilit pentru desfăşurarea, de regulă, a unor activităţi de tipul lectură suplimentară, completarea de fişe de lucru etc.), dar numai în timpul orei respective, și sub supravegherea obligatorie a unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar; modalitatea de punere în practică a acestei inovații preluate din filmele americane va fi stabilită de fiecare școală în parte, prin regulamentul de ordine interioară; la acest moment nu știm la ce să ne așteptăm;
(v) în „contractul educațional” se vorbește despre o anchetă socială care se poate face în cazul încălcării anumitor obligații de către copil/părinte; există și în acest caz riscuri de afectare a drepturilor părintești; nu știm la ce să ne așteptăm, dar nu trebuie uitat nici faptul că mulți copii au probleme de abandon, abuz fizic sau emoțional, malnutriție etc.; sper doar ca sărăcia și foametea, care nu sunt cauzate de adulți – problemă, ci de conjuncturi economice și sociale și de politici publice proaste ori fruaduloase să nu ducă la preluarea copiilor din familiile naturale doar pentru că sunt săraci, așa cum se întâmplă uneori în state „civilizate”, ca Norvegia sau Marea Britanie;
(vi) așa-numitele „acțiuni profilactice”, la care se referă și Ordinul Min. Ed. nr. 2508/4493/2023, sunt supuse consimțământului informat și prealabil al părinților; conform normei, “supravegherea și evaluarea stării de sănătate a antepreșcolarilor, preșcolarilor și elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și particulare autorizate/acreditate, precum și administrarea oricărui tratament medical curativ sau profilactic se realizează cu înștiințarea și acordul părinților”; trebuie, totuși, să suflăm și în iaurt, tocmai pentru că ne-am fript cu ciorbă – în plandemie, copiii au fost obligați să poarte mască, au fost distanțați social prin „pepsiglas”, au fost obligați să „învețe” online și au fost privați de socializare cu colegii, indirect fiind obligați la „imunizare”, iar părinții au fost obligați să asiste la serbări prin garduri de sârmă, tot pentru „profilaxie”.
De exemplu, această clauză din formularul tipizat de „contract educational” este problematică, pentru că încalcă în sine ideea de consimțământ informat la care se referă Legea drepturilor pacientului nr.46/2003 și Convenția de la Oviedo;…îmi exprim acordul cu privire la efectuarea acțiunilor cu caracter profilactic în cabinetul medical școlar (examen periodic și de bilanț al stării de sănătate a copilului meu, acțiuni de educație pentru sănătate”.
💥👉Nu semnați un contract cu o astfel de clauză; dacă vreți contractual, dar nu și această clauză, tăiați clauza … 👈💥
În altă ordine de idei, atât contractul, în sine, cât și Regulamentul și Ordinul mai sus enunțate, pot fi atacate în justiție, în contencios administrativ. Procesele individuale sunt mai costisitoare și mai anonime. Procesele collective sunt mai puțin costisitoare și au avantajul major al notorietății. Lumea este liberă să decidă dacă semnează sau nu acest „contract” ...
💥👉Contra amenzilor se pot face plângeri contravenționale, la judecătorie, plângeri care suspendă executarea amenzii. 💥👈
Dacă 10 inși vor face acțiune în contencios administrativ sau plângere contravențională, probabil că se va institui cutuma de a se semna acest „contract”, așa cum s-a întâmplat cu mai toate ororile a-juridice și cu fărădelegile arahatiene din plandemie.
Dar, dacă vor fi 100 de mii de părinți care refuză „contractul” și, ulterior, fac acțiuni și plângeri în justiție, lucrurile se schimbă…