Cred că cel mai important lucru pentru un dascăl și pentru un cercetător este ca, la ieșirea din sală, copiii sau auditorii să înceapă să reflecteze la cele auzite, să facă legături de cauzalitate, să caute răspunsuri și să-și pună, mai departe, întrebări.
Este unul dintre cele mai frumoase lucruri: să sădești o sămânță de curiozitate și să deschizi porți pentru cei care descoperă, poate pentru prima dată, efectul luminii, al materiei asupra luminii și invers, al transformărilor și grandorii naturii asupra noastră.
Și este, în același timp, una dintre cele mai grele misiuni: să exprimi în cuvinte simple legile fizicii, matematici superioare, modele sau simulări teribile, transformările naturii și munca a sute de ani de descoperiri și aplicații, pentru cei mici, care te urmăresc cu privirea, ascultă cu respirația tăiată și încearcă să înțeleagă lumea din jurul lor.
Așa mă simt mereu în mijlocul celor care caută cunoașterea: privilegiat să pot aprinde, fie și pentru o clipă, scânteia unei întrebări care poate schimba un destin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu