Aștept opinia dumneavoastră. Are nevoie Brâncuși de o astfel de idee, de un astfel de film? M-am uitat atent la imaginile filmate în Palatul Culturii din Iași. Aș putea să mă întreb: unde se termină actul artistic și unde începe estetizarea nepotrivită a unui spațiu muzeal și a unei opere de patrimoniu?
În centrul cadrelor apare „Cap de copil” al lui Constantin Brâncuși, una dintre lucrările care transmit inocență, fragilitate și esență umană. Asocierea acestei opere cu o estetică foarte senzorială, aproape fashion-editorial, produce interpretări diferite și chiar disconfort pentru o parte a publicului.
Palatul Culturii nu este doar un decor spectaculos pentru producții vizuale. Este un spațiu de patrimoniu, memorie și echilibru cultural. Tocmai de aceea, orice intervenție artistică realizată acolo trebuie să fie atent calibrată nu doar estetic, ci și simbolic și moral.
Arta trebuie să provoace reflecție. Dar într-un spațiu atât de încărcat cultural, granița dintre expresie artistică și un mesaj atât de ambiguu devine extrem de sensibilă.
Filmul putea funcționa poate într-un alt decor, cu o altă statuetă sau cu un alt tip de personaj artistic. Dar să aduci într-o asemenea dinamică opera lui Brâncuși mi se pare mai degrabă o profanare simbolică decât un omagiu autentic adus artistului și operei sale.
Și atunci apare întrebarea firească: oare Brâncuși are nevoie de publicitate? Sau poate altceva (Palatul?!) sau cine are nevoie de imagine folosindu-se de Brâncuși, de Palatul Culturii și de simbolurile culturale ale României?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu