Sunt 40 de ani de la explozia reactorului de la Dezastrul de la Cernobîl, iar o parte dintre radionuclizii eliberați atunci, în special cesiu-137, nu au dispărut, ci s-au redistribuit în mediu, rămânând mai ales în ecosistemele forestiere, acolo unde ciclurile naturale de regenerare — frunză, sol, rădăcină — permit o recirculare lentă și o acumulare locală în timp.
Astăzi am efectuat măsurători în mai multe zone din Iași, atât în mediul urban, cât și în pădurile din jur — Dobrovăț, Cetățuia, Valea Ursului — dar și pe diferite bulevarde din oraș, pentru a avea o comparație directă între ecosisteme, la altitudini difetite. Măsurătorile au fost realizate cu un detector personal Geiger-Müller SOEKS 112, exprimând debitul de doză în microsievert pe oră.
Rezultatele sunt coerente și sugestive: în pădure am înregistrat valori între 0,14 și 0,17 microsievert pe oră, iar în oraș între 0,05 și 0,11 microsievert pe oră. Diferența este clară și constantă: în mediul forestier valorile sunt, în general, aproximativ duble față de cele urbane (în anumite cazuri).
Important însă: aceste valori se încadrează în fondul natural de radiație și, raportate la expunerea anuală, rămân în intervalele recomandate pentru populație. Chiar dacă în pădure nivelurile sunt mai ridicate, ele se situează în aceeași plajă de variație naturală, fără a indica depășiri sau situații de avarie.
Această diferență reflectă modul diferit în care mediile naturale gestionează radionuclizii. Solul bogat în materie organică, stratul de humus, mușchii și ciupercile funcționează ca un sistem de retenție și recirculare, spre deosebire de mediul urban, unde suprafețele sunt mineralizate și supuse unor procese continue de diluție.
Din punct de vedere științific, există un interes real pentru analiza efectelor expunerii la doze mici de radiație. Un exemplu relevant este studiul publicat în revista Scientific Reports (Nature): Beneficial effects of low dose radiation, care arată că o doză mică de radiație poate activa mecanisme antioxidante și poate reduce transformarea malignă a celulelor prin diminuarea speciilor reactive de oxigen (ROS). Mai mult, studiul indică faptul că dozele mici pot induce un răspuns celular defensiv și pot influența procese precum migrarea și invazia celulară, fără a produce moarte celulară.. În literatura de specialitate sunt discutate și efecte precum stimularea răspunsului imun sau activarea mecanismelor de reparare ADN, însă aceste rezultate sunt în principal experimentale și rămân încă dezbătute la nivelul comunității științifice. Unele rezulyate dunt încă contradictorii.
(https://doi.org/10.1016/j.cotox.2022.02.008)
În consecință, valorile măsurate nu indică o situație de risc, dar oferă o imagine reală și măsurată a modului în care ecosistemele diferite pot conserva sau dispersa radionuclizii pe termen lung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu