Astăzi, pe holul universității, in miscare, intreb, ca de obicei atunci cind îmi întâlnesc oameni dragi. Dar era amarât. Ce mai faceți domnule Raveica? Ei, uite vin de la înmormântare. Romică, sticlarul universității! A căzut cerul pe mine și citeva secunde mi-am pierdut vocea. O veste ca un trăsnet. Nu mi-a spus nimeni, nimic. Romică a fost unul dintre cei mai buni sticlari din tara, unul dintre cei mai talentati de la noi, din zona Moldovei.
Și m-a ajutat foarte mult. Și a ajutat studenții sa vadă și sa înțeleagă cum se fabrica, cum se topește, cum se analizează, cum se amesteca, cum se lipesc, cum se scot asa bijuterii. Din mâinile sale.
La o asa vârstă, cu puțin peste 50 de ani împliniți, iata, de câteva zile, ne-a părăsit. Și a rămas o lume trista in jurul lui, a celora care ii cunoșteau talentul dus la rang de arta, de profesionist fără egal. Alaturi de alti mecanici, adevarati bijutieri ai strungului, pentru constructia pieselor din instalatiile de cercetare si didactice, el a fost stâlpul, temelia, fundația realizării in laboratoarele de fizica a instalațiilor care cuprindeau tuburi de sticla, incinte de vid, din sticla, racorduri, treceri de vid, sticlărie pentru fizica, chimie, etc. O asa infrastructura de laboratoare de fizica plasmei, de optica, de spectroscopie, de fizica descărcărilor in gaze care au tinut Facultatea la cele mai ridicate standarde internaționale de calitate, de prestigiu. În vremuri când trebuia sa inventezi orice. Pe cind sticla, câteva bucăți de sarma, câteva rezistente, sau condensator, câteva surse de alimentare electrice sau de lumina, erau fundamentul unor cercetări care au făcut istorie la Fizica.
El era omul bijuteriilor din sticla, a tuburilor, a flanselor, a trecerilor, a formelor complicate din sticla. Lumea lui a fost o lume a culorii, a formei, a materialului modelat, topit, șlefuit, păstrat, prețuit.
Atunci când pierzi un asa om, un asa Cristalier, se fringe o istorie a sticlărie din România. Era o voce in aceasta breasla inginereasca. O voce care s-a stins și odată cu ea cam tot ce a clădit. Au rămas amintirile și exponatele care amintesc de Zugravul de Sticla al Universității noastre.
Un omagiu adus unui bun prieten!
Un omagiu in amintirea dânsului!
Un omagiu pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au prețuit!
Condoleanțe familiei, prietenilor și tuturora celor care, azi ii prețuiesc înzecit, asa de tare, numele, faptele, drumul lăsat printre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu