Evaziunea fiscală poate fi combătută prin efectul de disuasiune.
Transcrierea celor de mai sus: În legislația de protecție a consumatorilor și în legislația de concurență, auto-controlul indus în piață prin rapiditatea și severitatea sancțiunilor intimidante se numește “efect de disuasiune”. Devianța și anomia în aceste domenii se reduc imediat și pe termen mediu pe măsură ce se mediatizează pedeapsele severe aplicate unor comercianți. Același efect de disuasiune se poate obține și în cazul amatorilor de profituri mari și rapide din droguri, evaziune fiscală și corupție, care se vor gândi de trei ori dacă să treacă sau nu la fapte după ce un mare traficant, evazionist sau corupt va fi fost sancționat sever. Este, de asemenea, eficientă acțiunea de tipul „numește, acuză și fă de rușine” (name, shame & blame). Mafioții și infractorii au un anumit tip bizar de simț al onoarei și onestității. Lor nu le pică bine stigmatul și demitizarea în cadrul „comunității” lor de interlopi, și una și alta fiind atrase de sancționarea rapidă și severă a unora dintre ei. De aceea, teama lor de a fi viitorii țapi ispășitori ar putea fi cea mai bună metodă de combatere a faptelor lor anti-sociale.
Evaziunea fiscală poate fi combătută eficient urmărind și sancționând în mod prioritar și prompt marii evazioniști, prea bine cunoscuți de sistem. După „curățenia” pe acest palier, evazioniștii mai mici se liniștesc singuri. Tot așa, corupția poate fi combătuă eficient de procurori cinstiți și avocați ai statului dedicați urmăririi și sancționării marilor corupți, prea bine cunoscuți de sistem. Și la fel, traficul de droguri sau de persoane poate fi combătut destructurând principalele rețele de traficanți prea bine știute de sistem.
Numai că sistemul creat și consolidat politic și securistic timp de 33 de ani, fără pauză, fără milă, nu vrea nimic din toate astea. Sistemul vrea control. Are nevoie de banii negri din aceste zone de „biznis” și îi folosește pe actorii acestor seriale cu multe sezoane ca pârghii de control.
Limitarea sau neutralizarea circulației banilor fizici sunt fără de efect în combaterea tâlhăriei de partid și de stat. Strângerea șurubului fiscal și administrativ contra micilor afaceri sau a simplului cetățean sub masca luptei contra evaziunii fiscale, a spălării de bani și a corupției nu este altceva decât un decor al totalitarismului neo-marxist cu față zâmbitoare.
Prostocrația română de ieri și de azi nu urmărește combaterea acestor fenomene nici măcar prin efect de disuasiune. Dimpotrivă, pare a fi preocupată de mecanismul invers, adică de persuasiune, încurajare sau premiere morală a “sângelui rece”. Este epidemie de evaziune, corupție, trafic de droguri și de persoane și spălare de bani pentru că este epidemie de prostie și lăcomie în inima establishmentului politic. Și pentru că este mai bun controlul decât curățirea socială de paraziți.
Antidotul este la un vot distanță - se poate „accesa” gratuit în 2024.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu