În ultimele zile, demisul guvern Cîțu s-a împrumutat la bănci cu incredibila dobândă de 4,93% pe an. Este de 100 de ori mai mare decât dobânzile cu care se împrumută Franța și de zeci de ori mai mare decât dobânzile cu care se împrumută Bulgaria și Grecia, țări într-o situație financiară mult mai gravă decât cea a României și cu PIB-uri mai mici.
Suma „colectată” de la bănci, în ultimele două zile, este de 800 de milioane de lei - un „mizilic” în raport de cele 300 de miliarde de lei împrumutate de Cîțu în ultimii doi ani. Dar, în condițiile în care BNR pompează lichidități în băncile comerciale cu dobândă de 1,5%, nu poți să nu te gândești dacă nu cumva banii de la BNR se regăsesc în aceste împrumuturi, dar cu 3,5 puncte procentuale mai scumpi (adică, mai mult cu 350%...). Mai mult chiar, nu poți să nu te gândești cine face vagoane de bani din comisioanele de aranjament ale acestor credite...
Cel mai grav lucru este, însă, altul.
Cîțu a fost demis de Parlament. El nu mai este premierul României, membrii „echipei” sale nu mai sunt miniștri, iar entitatea care ocupă fără drept Palatul Victoriei nu mai are alte atribuții decât să gestioneze treburile publice curente. Cel mult, poate schimba becuri pe acolo sau strânge frunzele de toamnă. A contracta noi și noi împrumuturi, cu dobânzi astronomice, nu înseamnă nicidecum treburi publice curente.
Tehnic vorbind, Cîțu și ai săi nu mai sunt reprezentanții Statului român.
Lipsa unei împuterniciri sau depășirea puterilor conferite nu produce efecte între reprezentat și terțul co-contractat (art. 1309 allin.1 Cciv). Dacă terțul co-contractant are dubii în privința puterii de reprezentare a celui cu care urmează să contracteze, îi poate cere să prezinte dovada acestei puteri, adică, împuternicirea (art. 1302 Cciv).
În mod evident, în contractele de împrumut pe care „guvernul” le face cu băncile comerciale, reprezentatul este Statul român, terțul co-contractant fiind banca împrumutătoare.
Are „guvernul” Cîțu împuternicire? Evident că nu.
Poate „ministrul” Vîlceanu să mai continue să subjuge Statul român în contracte de credit cu dobânzi de 4,93% pe an? Evident că nu.
Știau băncile că_Cîțu nu mai e premier, iar Vlăsceanu nu mai e ministru de finanțe? Evident că da.
Rezultă de aici că toate aceste împrumuturi sunt inopozabile Statului român, deci, nouă, cetățenilor plătitori de taxe și impozite, actuali sau viitori. Toate aceste împrumuturi sunt, în plus, nule absolut, pentru fraudă la lege și cauză ilicită. Orice persoană interesată poate cere și obține în instanță această nulitate, cu repunerea părților în situația anterioară.
Una dintre legile care ar putea fi promovate ca inițiativă cetățenească, de către grupul România Nesupusă, ar putea fi obligarea guvernului la trecerea prin Parlament, pentru avizarea și transparentizarea destinației și a costurilor, a tuturor acelor împrumuturi care, într-un an, cumulat, depășesc un plafon de 5% din totalul veniturilor bugetare. Dar acum nu este timp de o astfel de inițiativă. Și nu mai este timp nici de teorie.
Ce se poate face?
(i) un mega-denunț penal contra celor care au perfectat asemenea împrumuturi înrobitoare, denunț semnat și asumat de mulți;
(ii) un proces colectiv, de tip class-action, pentru nulitatea acestor împrumuturi semnate de persoane care nu mai au calitatea de reprezentanți ai Statului român, nulitate constând în fraudă la lege și cauză ilicită.
Înainte de a spune un „nu” hotărât acestei idei, gândiți-vă.
Să zicem că ați plecat de acasă, la muncă, în străinătate, și ați lăsat casa în grija unui administrator de bunuri - dacă această casă ar fi dezmembrată, distrusă, adusă în stare insalubră sau incendiată de un administrator beat sau drogat, l-ați lăsa în continuare să facă împrumuturi pentru a repara casa, știind că vă va fura și mai mult, eventual sub cuvânt că e inundație sau incendiu și criza trebuie mai întâi înlăturată și apoi „reparată” juridic? Nota bene - inundația sau incendiul au putut fi cauzate de bețivul/drogatul administrator?
Dacă ați avea o întreprindere, pentru gestiunea căreia ați fi numit, dintr-o regretabilă eroare, un administrator, și ați ajunge, într-un final glorios, să îl demiteți pentru că este bețiv/drogat, impostor, mincinos patologic și hoț, l-ați lăsa în continuare să vă îndatoreze și mai mult întreprinderea, ca să fiți siguri că o duce în faliment?
PS Cu sau fără participare populară la aceste două demersuri, ele vor fi curând demarate, pentru că am deja doi reclamanți, care spun că își asumă și semnăturile, și costurile per capita ale procesului (mă refer, în special, la onorariile avocaților băncilor, care ar putea fi puse în sarcina reclamanților în caz de eșec al procesului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu