Sfantul Iosif din Arimateea

Sfantul Iosif din Arimateea

"Asa mi-e de drag Sfantul Iosif din Arimateea, care L-a cinstit pe Domnul Hristos intr-o vreme cand multi II necinsteau. L-au condamnat, L-au rastignit, si el a fost dintre cinstitorii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Apostolii s-au retras si el a avut indrazneala, spune Sfantul Evanghelist Marcu, s-a dus la Pilat si a cerut trupul Domnului Hristos, să-l inmormanteze cu cinste. Si l-a inmormantat cu cinste, intr-un mormant pe care I l-a oferit Domnului Hristos chiar Iosif din Arimateea, un mormant nou in care nu a mai fost nimeni. (Parintele Teofil Paraian)

Sfantul Iosif din Arimateea este amintit pentru prima data in Sfanta Scriptura in contextul Patimilor Mantuitorului. Desi locuia in Ierusalim datorita functiei inalte ce o detinea in Sinedriu, era originar din Arimateea, adica din vechea cetate Rama. El este cel care, impreuna cu Nicodim, L-a ingropat pe Hristos. Stim insa ca Iosif nu-L intalneste acum pentru prima data pe Iisus, fiindca se afirma despre el ca "fiind ucenic al lui Iisus, dar intr-ascuns, de frica iudeilor " (Ioan 19, 39).

Dupa cum ne spune Sfantul Chiril al Alexandriei, talcuind acest verset, "cuvantul acesta condamna, nu putin, lipsa de evlavie a iudeilor, aratand ca socoteau un lucru gresit si primejdios a fi cineva ucenic al lui Hristos. De aceea il prezinta pe blandul Iosif, in mod clar, ca silindu-se sa ascunda iudeilor ca e convins de invatatura lui Hristos, desi o primea cu alipire adevarata, ca fiind inalta si mai placuta iubitorului de virtute Dumnezeu decat porunca Legii, dandu-ne o dovada necesara, ca una care ne-a dat incredintarea credintei noastre. Deci vine ucenicul din Arimateea, spre osanda neomeniei iudeilor, si cinsteste cu slujirea cuvenita trupul Celui pe care inca nu L-a cinstit printr-o credinta deschisa, desi credea, intr-ascuns, de frica iudeilor, cum spune fericitul Evanghelist".

Datorita functiei importante pe care o detinea, nu putea sa-L marturiseasca direct pe Iisus, intrucat se hotarase de catre marele Sinedriu ca oricine Il va marturisi pe Iisus sa fie excomunicat din Sinagoga si, evident, sa piarda si alte drepturi (Ioan 9, 22, 34; 12, 42; 16, 2).

Sfintii Evanghelisti il mai prezinta pe Iosif din Arimateea ca fiind foarte bogat, dar nu numai material, ci si spiritual, de vreme ce se spune despre el: "Si iata un barbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, barbat bun si drept ". (Luca 23, 50-51).

Cu toate ca nu a fost prezent la suferintele Domnului, a aflat inaintea lui Pilat ca a murit, ceea ce denota ca era la curent cu tot ceea ce i s-a intamplat lui Iisus. Avand in vedere pozitia si influenta pe care le detinea, Iosif a mers la Pilat si l-a rugat sa-i permita sa coboare trupul lui Iisus de pe cruce, ca sa-L ingroape, fiindca asa prevedea legea iudaica pe care o respecta cu strictete.

Atasamentul sau fata de Mantuitorul se vede si in ceea ce a facut mai departe: "Si coborandu-L, L-a infasurat in giulgiu de in si L-a pus intr-un mormant sapat in piatra, in care nimeni, niciodata, nu mai fusese pus." (Luca 23, 53).

Sfantul Chiril al Alexandriei talcuieste astfel acest verset: "faptul ca mormantul era nou inseamna trecerea neobisnuita si noua de la moarte la viata si innoirea sufletelor noastre, pe care Hristos ne-a adus-o, prin care invingem stricaciunea. Caci moartea noastra s-a transformat, prin moartea lui Hristos".

Sfantul Evanghelist Matei ne spune ca de fapt, Iosif din Arimateea a renuntat la propriul mormant sapat in piatra, in favoarea Domnului implinind profetia lui Isaia, care vestise ca Mesia va fi condamnat impreuna cu cei rai, dar mormantul lui va fi pus la un loc cu cel bogat.

Potrivit traditiei, Iisus l-ar fi facut pe Iosif ca pe unul dintre Apostolii Sai si ar fi activat in aceasta calitate in Bretania, prin anul 63 d. H., unde ar fi intemeiat cea dintai comunitate crestina din acele locuri.

Dionisie din Furna arata ca Sfantul Iosif din Arimateea se reprezinta in icoanele ingroparii lui Hristos, in chipul unui batran. Astfel, el este zugravit cerand trupul lui Hristos de la Pilat, la luarea trupului Domnului de pe Cruce, la plangerea Sa dinaintea inmormantarii si la ingroparea Domnului.

Radu Alexandru www.crestinortodox.ro

Sfântul şi dreptul Iosif din Arimatea, ucenic al lui Iisus, este cel care, împreună cu Nicodim, L-a îngropat pe Mântuitor, după răstignirea şi patimile acestuia.

Sfântul şi dreptul Iosif a fost un om bogat din Arimateea, ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor. Deşi era un sfetnic de vază al Soborului, el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus şi l-a primit în dar. Iosif a luat trupul şi, împreună cu Nicodim, care adusese o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in, cumpărată de el, l-a uns cu miresme, după obiceiul evreilor, şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care -l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului, şi a plecat. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif au fost martorele acestei operaţiuni.Trupul lui Iisus a fost pus acolo pentru că mormântul era aproape, fiind ziua Pregătirii iudeilor (adică vineri, ziua dinaintea Sabatului .Spionii evreii au auzit acestea şi l-au pârât autorităţilor care l-au întemniţat pe Sfântul Iosif. Cu toate acestea, Hristos înviat i-a apărut Sfântului Iosif în închisoare convingându-l de Învierea sa. După o vreme, evreii l-au eliberat pe Sfântul Iosif din închisoare şi l-au alungat din Ierusalim. Apoi, el a călătorit în lumea întreagă propovăduind cuvântul Evangheliei, în cele din urmă plantând seminţele mântuirii în Britania, de unde a plecat la Domnul în pace.

Imnografie:

Tropar (Glasul 2)

  Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus. Dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Iconografie:

Dionisie din Furna arată că sfântul şi dreptul Iosif din Arimateea se zugrăveşte în icoanele îngropării lui Hristos, în chipul unui bătrân. Astfel, el este zugrăvit cerând trupul lui Hristos de la Pilat, la luarea trupului Domnului de pe Cruce, la plângerea Sa dinaintea înmormântării şi la îngroparea Domnului.

ortodoxiadreptslavitoare.blogspot.com