Brașov, decembrie 1989 – Zona Modarom: seara în care s-a tras în oameni
În noaptea de 22-23 decembrie 1989, Brașovul nu mai era un oraș obișnuit. După fuga lui Nicolae Ceaușescu, speranța se amesteca cu haosul, iar bucuria eliberării era umbrită de o teamă care avea să lase urme adânci. Zona Modarom – Hotel Capitol – Mureșenilor a devenit unul dintre punctele cele mai tragice ale acelor ore.
Aici, în centrul orașului, oameni neînarmați — civili, tineri, trecători — au fost împușcați. Nu pe front, nu în confruntări armate, ci pe stradă, în mijlocul orașului, într-o Românie care tocmai își striga libertatea.
Gloanțe după căderea dictaturii
După ora 16:00, când regimul Ceaușescu se prăbușise oficial, în Brașov s-a tras.
S-a tras din clădiri, s-a tras din poziții înalte, s-a tras cu precizie.
Martori ai vremii au vorbit despre:
focuri venite dinspre Hotel Capitol și clădirea Modarom
oameni loviți în cap sau în piept
gloanțe trase cu arme cu lunetă, imposibil de mânuit de civili sau soldați de rând
Victimele nu au fost „teroriști”.
Au fost brașoveni.
Cine erau cei împușcați?
Cei care au căzut în zona Modarom nu aveau arme. Unii mergeau spre casă, alții se aflau în stradă, atrași de evenimentele istorice. Au murit sau au fost grav răniți într-un moment în care România ar fi trebuit să se oprească din ucis.
Pentru familiile lor, Revoluția nu a însemnat doar libertate, ci și pierdere.
Întrebări fără răspuns
La peste trei decenii distanță, întrebările rămân:
Cine a tras?
De ce s-a tras după fuga lui Ceaușescu?
Cine a avut acces la arme cu lunetă?
Cine a ordonat sau a permis focul?
Nici până astăzi, aceste întrebări nu au primit un răspuns complet și onest.
Memoria locului
Astăzi, zona Modarom este traversată de pași grăbiți, vitrine, reclame și lumini. Puțini știu că acolo s-a murit. Și mai puțini se opresc.
Fotografia aceasta — cu lumina palidă, cu pietrele reci, cu liniștea care apasă — pare să spună exact ce istoria oficială a evitat prea mult timp:
aici s-a tras în oameni.
Datoria noastră
Cei împușcați la Brașov, în decembrie 1989, nu cer răzbunare.
Cer adevăr, memorie și respect.
Atât timp cât le rostim povestea, nu mor a doua oară.
( După predarea conducerii către Ion Iliescu de către generalul Victor Stănculescu, unele lucruri au început să se lege.
Pentru a acoperi responsabilitatea Armatei, Miliției și Securității, care trăseseră deja în populație, a fost construită rapid o narațiune a „teroriștilor”.
O diversiune.
Populația a fost bombardată cu știri false, panică indusă și ordine contradictorii. În același timp, arme au fost distribuite civililor, fără pregătire, fără control. Rezultatul a fost haosul: oameni care au ajuns să se teamă unii de alții, focuri trase la întâmplare, victime nevinovate.
Ulterior, s-a spus că „s-au împușcat între ei”.
Această versiune a convenit tuturor structurilor implicate.
A ascuns vinovați.
A mutat vina.
Și a lăsat în urmă morți fără dreptate și adevăr.
După mai bine de trei decenii, întrebarea nu este cine au fost teroriștii, ci dacă nu cumva au fost inventați pentru a șterge urmele crimelor reale. )
Arme au fost date civililor ,,doar cu buletinul " după ce au fost împușcați cei din noaptea 22-23 decembrie 1989. Ca să acopere crimele din acea noapte făcute de ,,teroriști " inventati de noua putere pentru populația care se uita la Televiziunea Română.
