Lecționar - Săptămâna a XXVII - a după Rusalii Duminică:la Utrenie - Lc 24, 12-35
CAPITOLUL 24 Învierea Domnului. În drum spre Emaus. Iisus li Se arată apostolilor. Înălțarea la cer.
12 Iar Petru s'a ridicat și a alergat la mormânt; și aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.
13 Și iată că'n aceeași zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14 Și ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15 Și a fost că'n timp ce vorbeau și se întrebau între ei, Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.
17 Și El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit și erau triști.
18 Și răspunzând unul cu numele Cleopa b, I-a zis: „Oare numai tu singur ești străin c în Ierusalim și nu știi cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“
19 Și El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor;
20 cum L-au osândit la moarte arhiereii și mai-marii noștri și L-au răstignit.
21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și totuși astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea.
22 Ci și niște femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineață la mormânt
23 și neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu.
24 Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt și au găsit așa cum și femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“.
25 Și El le-a zis: „O, nepricepuților, și cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeții!
26 Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea și să intre'ntru slava Sa?“
27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.
28 Și s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe.
29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară și s'a plecat ziua“. Și a intrat să rămână cu ei.
30 Și a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat și, frângând, le-a dat.
31 Și s'au deschis ochii lor și L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut.
32 Și au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale și'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“
33 Și'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim și I-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei,
34 care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat și I s'a arătat lui Simon.
35 Și ei au povestit cele petrecute pe cale și cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii
CAPITOLUL 6 Copii și părinți. Robi și stăpâni. Lupta împotriva răului. Salutări de încheiere.
10 În sfârșit, frații mei, întăriți-vă întru Domnul și'ntru tăria puterii Lui.
11 Îmbrăcați armura c lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.
12 Căci lupta noastră nu este'mpotriva cărnii și a sângelui d, ci'mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de'ntuneric, împotriva duhurilor răutății e care sunt în stihiile cerești f.
13 Pentru aceea luați armura lui Dumnezeu: pentru ca'n ziua cea rea să fiți în stare să țineți piept; și după ce veți isprăvi totul, să rămâneți în picioare.
14 Așadar, stați în picioare, avându-vă mijlocul încins cu adevărul și îmbrăcați fiind în platoșa dreptății
15 și cu picioarele încălțate'n starea de a fi gata pregătiți pentru Evanghelia păcii g;
16 mai presus de toate luând pavăza credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile înflăcărate h ale Celui-Rău.
17 Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu,
CAPITOLUL 13 Între pocăință și moarte. Parabola smochinului neroditor. Vindecarea în zi de sâmbătă a unei femei gârbove. Parabolele grăuntelui de muștar și aluatului. Poarta cea strâmtă. Irod-vulpea. Deplângerea Ierusalimului.
10 Și învăța Iisus în una din sinagogi sâmbăta.
11 Și iată, o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință și era gârbovă și nu putea nicidecum să se ridice.
12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: „Femeie, dezlegată ești tu de neputința ta!“
13 Și Și-a pus mâinile pe ea, și ea îndată s'a îndreptat și-L slăvea pe Dumnezeu.
14 Dar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, drept răspuns a zis către mulțime: „Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; așadar, în ele veniți și vă vindecați, dar nu în ziua sâmbetei!...“.
15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fățarnicilor! Fiecare din voi oare nu-și dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la iesle și-l duce de-l adapă?
16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care, iată, de optsprezece ani a legat-o Satana, oare nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei?“
17 Și zicând El acestea, toți cei care-I stăteau împotrivă se rușinau; și toată mulțimea se bucura de toate slăvitele fapte săvârșite de El.
