A FOST CÂNDVA ÎN BETLEEM.. de Preot Sorin Croitoru

A FOST CÂNDVA ÎN BETLEEM..

de Preot Sorin Croitoru

Era târziu și soarele de iarnă

Aluneca încetișor sub zare..

O ceață începuse să se-aștearnă

Ca un covor murdar în depărtare..

Păreau pustii căsuțele de piatră

Cu porțile închise cu zăbrele,

Doar glasul gros al câinilor ce latră

Mai amintea că este viață-n ele..

"Din suflet vă implor, vă fie milă,

Primiți-ne o noapte la căldură!.."

Privind gravida peste gard, în silă,

Betleemiții bombăneau cu ură:

"Străini nebuni.. De ce-au plecat de-acasă,

Dacă știau că i-a sosit sorocul?..

Acum ce vor, să-i punem noi la masă,

Să-i ospătăm și să le-aprindem focul"?..

Așa vorbeau, văzând-o pe Maria,

Ce ascundea în sine o Comoară..

În Betleem, se vede, omenia

"În vremea-aceea" nu-i dădea pe-afară!

Bătrânul Iosif, lăcrimând cu jale,

Privea Fecioara plin de umilință:

"Stăpâne bun, arată-mi Tu o cale,

Căci eu mă văd cuprins de neputință"...

Mergeau încet, aproape în neștire,

Sperând ca pân' la urmă să găsească

Acea fărâmă de milostivire

Ce-i va permite Sfintei Maici să nască..

Dar Betleemul, iată, îl sfârșiră

Și totuși, în întreaga așezare

Acea sperată milă n-o găsiră,

Ci numai blestemata nepăsare!

A coborât de-a binelea-nserarea..

Deodată, în lumină de crepuscul,

Văzură o colibă-n depărtare,

Ce semăna cu un sălaș minuscul..

Ajunseseră la staul și Maria

Născu pe paie, printre animale,

Pe Cel ce ne aduse bucuria,

Venind la noi din cerurile Sale..

Preot Sorin Croitoru

VALOAREA PÂINII de Preot Sorin Croitoru

 

VALOAREA PÂINII

de Preot Sorin Croitoru

Când eram în perioada anilor de studenție
Am trăit ca toți studenții, mai așa, în sărăcie,
Fiindcă-n anii facultății regula e generală:
Întâi trebuie să-ți saturi foamea intelectuală,

Iar apoi, de-ți mai rămâne câte-un șfanț prin buzunare,
Te gândești să-ți cumperi "țoale" și vreo pâine de mâncare..
Când aveam un ban grămadă, năvăleam în librărie,
Cheltuiam pe cărți "averea".. și-apoi foame, măi bădie..

Și a fost să se întâmple ca iubirea mea de carte
Să mă lase-n dese rânduri fără nici un ban deoparte;
Mai întâi cu mâna spartă cheltuiam precum eroul,
Iar apoi, în vremea"crizei", n-aveam bani să iau metroul!

Nu aș sfătui pe nimeni să urmeze calea asta,
Alternând ca subsemnatul abundența cu năpasta.
Cred că mult mai bună este sfânta cale-a prevederii,
Amintindu-ne la bine și de vremea ne-averii..

Iată-mă ajuns la zero și sătul de împrumuturi..
Caută prin buzunare și începe să le scuturi,
Cine știe, poate-ți cade vreun leuț de-o margarină,
Sau măcar de o franzelă cât de mică sau puțină..

Dar nimic n-a vrut să cadă, cum cădea în alte rânduri..
Necăzând din buzunare, am căzut atunci pe gânduri..
Nu vroiam să cer la nimeni, chiar de mi-ar fi dat băieții,
Ci am vrut să sufăr foamea ca pahar amar al vieții..

M-am închis în cămăruță (locuiam într-o chilie)
Și m-am pus pe rugăciune precum sfinții din pustie.
N-am mai vrut să merg la cursuri, căci și-așa teologiei
Tare bine îi mai prinde perioada isihiei..

Două zile-nchis în casă eu, studentul "zăvorâtul",
Pân' la urmă mă cuprinse foamea mare și urâtul..
Și îmi amintesc ca astăzi, am căzut la rugăciune
Și-am rostit un "Tatăl nostru" ce mi s-a părut minune..

Când am zis cuvântul "Tată" (vă vorbesc din amintire)
Am simțit așa, deodată, umilință și iubire..
M-am simțit precum sugarul dependent de-a sa mămică
Ce ușor îl izbăvește și de foame, și de frică..

Sentimentul dependenței îl simțeam total în mine,
Fără-mpotriviri deșarte, fără-o umbră de rușine.
Fiu al Tatălui din ceruri mă simțeam ÎN REALITATE,
Nu era așa, o vorbă, printre multe aruncate..

Rugăciunea mea smerită continua cu-a ei trăire,
Îndreptându-mi eu spre Tatăl nesfârșita mea iubire..
Când a fost să-I cer și hrana, "pâinea" dată spre ființă,
Lacrimi mi-au udat obrajii, lacrimi calde de credință!..

Parcă-abia în clipa-aceea, nemâncat de două zile,
Am simțit valoarea pâinii, unei "simple" pâini umile,
Fiindcă îndopați de-a pururi cu tot felul de cărnoase,
Am uitat de frumusețea pâinii rumene, pufoase,

Am uitat întâi a cere, cum cuvine-se a face,
Pâinea noastră cea DE ASTĂZI, ce-n cuptoare mari se coace,
Plămădită din făina unui grâu muncit o vară,
Recoltat cu mare grijă de pe câmpul cel de țară..

Am uitat această pâine s-o primim cu mulțumire,
Am uitat că "simpla" pâine e o formă de iubire,
Am uitat că Tatăl nostru este cel ce-o dăruiește
Unei lumi ce, din păcate, astăzi rar Îi mulțumește..

Da, în rugăciunea-aceea spusă-n liniștea chiliei,
Ars în focul foamei mele datorată sărăciei,
Am aflat valoarea pâinii și-am știut cu umilință
S-o cer Tatălui din ceruri plin de lacrimi de credință..

Poezia se termină, doar atât doream a spune,
Nu știu, poate dumneavoastră așteptați și vreo minune
Și-ajungând acum la capăt, v-a cuprins dezamăgirea,
Negăsind acea minune când ați terminat citirea..

Nu m-am ostenit degeaba, sunt convins că întâmplarea
E destul de ziditoare, meritându-se răbdarea.
O, de-am învăța cu toții cum se spune-o rugăciune,
Fiecare ar fi martor, da, la PROPRIA minune..

Preot Sorin Croitoru

 

Preot Sorin Croitoru - Să nu vă supărați pe mine. Eu fac niște observații lucide, nu "țin" nici cu unul, nici cu altul, eu țin cu neamul meu și cu țara mea.

Am văzut confruntarea candidaților la Președinție. În urma a ceea ce am văzut am tras niște concluzii destul de ciudate. Nicușor Dan NU este antisistem, așa cum se zice, este sută la sută omul sistemului. Va continua cu precizie toată agenda soroșist - bruxelleză care se desfășoară la nivel european. Cu el președinte vem de toate, și ajutor militar acordat Ucrainei, și implicare directă în război, și investiții masive în proiectul "ReArmy Europe". Nu lipsește nimic. Bani pentru amărâți n-or să fie, miliarde pentru arme americane se vor găsi. Bineînțeles, se va apela la împrumuturi pe care le vor plăti generațiile viitoare, nu generația prezentă. Încet și pe nesimțite noi, cei de azi, nu facem altceva decât să le asigurăm pe vecie urmașilor noștri starea de sărăcie și de sclavie.

George Simion NU este omul lui Călin Georgescu, așa cum se crede în mod naiv. În răspunsurile sale la întrebările moderatoarelor (erau doua fete) nu am identificat nici una dintre ideile destul de valoroase ale lui Si Gei. Știți al cui a fost discursul lui Simion?.. N-o să vă vină să credeți: al Georgiei Meloni! Da, dragii mei, nu mai credeți inutil că Simion egal Georgescu. Nici pomeneală. Simion egal Georgia Meloni, premierul Italiei. Eu, care trăiesc în Italia și am urmărit cu mare interes campania electorală a doamnei Meloni, am recunoscut în discursul lui George Simion ideile principale ale doamnei premier. Pe primul loc în respectivele discursuri erau promisiunea de a anula ajutoarele sociale date de Stat unor categorii defavorizate, asociată făgăduinței de a determina o dezvoltare masivă a economiei. Puteam să jur când o auzeam pe Georgia Meloni că vor umbla câinii cu colaci în coadă prin Italia. Și?.. Fâssss... Ajutoarele sociale s-au tăiat imediat, dar economia nu s-a mai urnit. Asta vrea să facă și Simionul nostru "naționalist". Să concedieze în masă și să taie și amărâtele de subvenții sociale care se dau săracilor. Bre, da' pune mâna și dezvoltă mai întâi economia, abia după aceea taie ajutoarele. Deja văd cu ochii minții ceea ce se va întâmpla cu Simion și AUR-ul său la conducere: sărăcie lucie și ciomege pe spinările protestatarilor! Da, fraților, Simion face parte dintr-o uniune de partide de dreapta europene, vorbesc toți același lucru, parcă sunt făcuți de-o mamă.

Să nu vă supărați pe mine. Eu fac niște observații lucide, nu "țin" nici cu unul, nici cu altul, eu țin cu neamul meu și cu țara mea. Este greu în acest moment, nu văd soluții pozitive. Doi candidați care se completează unul pe celălalt, deși vor să creeze impresia de divergență între ei. Am impresia că sunt doi subordonați ai acelorași forțe care comandă din umbră. Vom trăi și vom vedea. Vă veți aminti peste două-trei luni cuvintele mele de acum. Hristos a înviat!

Preot Sorin Croitoru