Cum am căzut în gol cu liftul în clădirea DIICOT
Pe 4 mai ne-am înghesuit în liftul de la DIICOT, clădirea aceea nouă, frumoasă și elegantă, în care intri și ai impresia că liftul e atât de performant încât ti-ar putea calcula tensiunea sau nivelul de substanțe interzise din organism (că vorbim de DIICOT ).
Eram 9 avocați și multe kilograme, sau, cu ar spune colegii mei deontologi, eram o masă generoasă de expertiză juridică.
Dar....legal, nu depășeam limita ( menționez asta pentru eventualitatea în care apar deștepțîi cu sfaturi ).
Problema e că la DIICOT urci doar cu cartelă și, în elanul nostru, am decis să urcăm toți odată.
Practic, 9 avocați au luat decizia colectivă pe care, dacă ar fi luat-o un client, i-am fi spus imediat ca a fost una proastă.
Intrăm și se închide ușa. Trec câteva secunde în care bestia urcă până la etajul 6, apoi începe să scârțâie, se oprește și cade un etaj.
Se face liniște. Mai cade încă un etaj.
O dăm pe glumă, ne luăm de cei care sunt mai plinuți, facem un selfie și chiar un video ca să avem dovezi, dar senzația era una ciudată.
Cum ar fi să dăm colțul in sediul parchetului? Ce glumă proastă...
Ce nu știam atunci e că există un moment foarte precis în viață când corpul înțelege înaintea creierului că lucrurile au luat o direcție neașteptată.
Liftul se zguduia destul de violent, apoi iar se oprea.
- Ei, lasă că avem ce povesti, zice cineva.
Apoi mai trec cinci minute și încă zece....apoi cincisprezece.
Cineva apăsa butoanele de parcă încerca să lanseze o rachetă.
-Oare avem suficient oxigen?
Cea mai proastă întrebare.
La un moment dat s-a stins lumina și tot atunci s-a terminat și eroismul. Aerul a devenit irespirabil.
Transpirația deja ne făcea nedemni profesional.
Au fost doar 19 minute, ce-i atâta dramă?
Din fericire aveam semnal la telefon și am reusit sa cerem ajutor.
Liftul a auzit și el și, probabil din entuziasm, a mai căzut un etaj.
Partea bună a fost că ne apropiam de parter, iar căderea s-ar mai fi atenuat.
Zeii au fost cu noi în ziua aia.
Prea mulți avocați ar fi ajuns deodată în Rai.
PS- nu am acordul colegilor mei să vă arăt fotografiile sau filmulețul, dar mă credeți pe cuvânt
