SCRISOARE DESCHISĂ
Către Domnul NICUȘOR DAN,
Președintele României și Președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării
Domnule Președinte,
La data de 17.03.2026, Administrația Prezidențială mi-a comunicat oficial, prin adresa nr. DRA1/P/4004/17.03.2026, că sesizările formulate de mine privind depozitarea neconformă a unor cantități mari de îngrășăminte chimice în Portul Constanța și implicațiile asupra siguranței infrastructurii critice exced competențelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și au fost transmise Ministerului Transporturilor pentru analiză și măsuri.
Accept faptul că CSAT nu efectuează controale administrative și nu aplică sancțiuni.
Însă nu pot să nu mă întreb:
Dacă o sesizare privește o infrastructură critică națională, mărfuri periculoase, vulnerabilități de siguranță portuară, contradicții instituționale și riscuri cu potențial impact strategic, atunci în ce moment o asemenea problemă devine relevantă pentru securitatea națională?
Care este pragul de risc la care statul român consideră că vulnerabilitățile unei infrastructuri critice nu mai reprezintă doar o problemă administrativă?
Dacă depozitarea unor cantități de ordinul miilor de tone de produse pe bază de nitrat de amoniu într-un port strategic al României nu ridică întrebări de interes strategic, atunci ce anume ar trebui să se întâmple pentru ca aceste întrebări să fie puse înainte de producerea unui incident?
Am transmis sesizări.
Am transmis rapoarte.
Am transmis documente.
Am transmis fotografii.
Am transmis răspunsuri ale autorităților.
Ulterior, mai multe instituții ale statului au confirmat existența unor neconformități și au dispus măsuri.
Și totuși, în loc să discutăm exclusiv despre eliminarea vulnerabilităților, am asistat la contradicții instituționale, minimalizări și la situații în care avertizorul a devenit el însuși subiectul unor proceduri administrative.
Iar apoi, la data de 5 iunie 2026, o dronă maritimă s-a autodetonat în Portul Constanța, în zona Danei 78.
Nu afirm existența unei legături directe între cele două situații.
Afirm însă că acel incident a demonstrat un lucru esențial:
Amenințările la adresa infrastructurilor strategice ale României nu mai sunt ipotetice.
Ele sunt reale.
Portul Constanța nu este doar un obiectiv economic.
Este una dintre cele mai importante infrastructuri strategice ale României, ale Uniunii Europene și ale NATO la Marea Neagră.
În aceste condiții, întreb public:
Cine verifică astăzi dacă toate vulnerabilitățile semnalate au fost eliminate?
Cine verifică dacă toate lecțiile au fost învățate?
Cine verifică dacă reacțiile instituționale au fost suficiente și la timp?
Cine verifică dacă personalul care semnalează riscuri este protejat și nu descurajat?
Domnule Președinte,
Nu cer privilegii.
Nu cer tratament preferențial.
Nu cer să fiu crezut pe cuvânt.
Cer doar ca documentele să fie analizate, faptele să fie verificate, iar siguranța infrastructurilor critice să fie tratată cu aceeași seriozitate cu care sunt tratate amenințările venite din exterior.
Pentru că experiența ultimilor ani ne arată un adevăr simplu:
Marile probleme nu apar atunci când lipsesc avertismentele.
Marile probleme apar atunci când avertismentele există, dar nu sunt luate în serios.
Cu respect,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu