(II)
Conflictul din Iran ne dezvăluie o realitate uluitoare, care amintește de scenariile din Războiul Stelelor. Avem de-a face cu armament hipersofisticat, ghidat de Inteligență Artificială și extrem de costisitor, care ar fi trebuit să garanteze cea mai formidabilă forță militară din lume.
Sistemele de apărare precum Iron Dome, Praștia lui David, Patriot sau THAAD i-au făcut pe cei care urmăresc doar știrile oficiale să creadă că regimul de la Teheran va cădea în 24 de ore, mai ales după asasinarea liderului suprem. Cu toate acestea, realitatea din teren ne contrazice: rachetele hipersonice iraniene au lovit opt țări din zona Golfului.
Nu înțeleg ce vrea să demonstreze Iranul atacând hotelurile din Dubai, care nu sunt obiective militare. Cred, mai degrabă, că se dorește distrugerea „ideii de Dubai”, a tot ceea ce reprezintă acest simbol al prosperității.
Mai grav este că au fost atacate baze militare americane, iar radarele de mare capacitate — cele care le permiteau americanilor o vedere panoramică pe o rază de 5.000 de kilometri — au fost distruse. În prezent, din punct de vedere digital și online, forțele americane sunt „oarbe” în acea regiune.
Decizia SUA de a-și evacua bazele și de a se replia pe distrugătoare sau pe bazele din India, aflate la mii de kilometri distanță, spune multe despre vulnerabilitatea tehnologiei scumpe. Este șocant cum, în ciuda miliardelor investite în IA și armament de ultimă generație, Iranul reușește să lovească ținte din Cipru — aflat la peste 4.500 de kilometri distanță — folosind drone care costă doar 20.000 de dolari
Acea dronă, în ciuda sistemelor mega-sofisticate de urmărire prin satelit și a monitorizării online, a circulat nestingherită 4.500 de kilometri și a lovit o bază militară britanică din Cipru. Așadar, avem rachete Patriot care costă milioane de euro fiecare, dar care sunt pur și simplu scoase din uz de o dronă de 20.000 de euro.
Cum sună această realitate în condițiile în care România a cheltuit miliarde pe sistemele Patriot, dintre care unul a fost donat Ucrainei? Cum sună asta când noi ne împrumutăm 17 miliarde de euro pentru a cumpăra armament american scump, care poate fi neutralizat atât de ușor de tehnologii mult mai ieftine, dar mult mai eficiente?
Mi se va spune că drona a zburat la o altitudine joasă. Păi, în acest caz, ce i-a oprit să o urmărească și să o dezafecteze? Dacă a zburat la joasă altitudine, înseamnă că a pus în pericol inclusiv aviația civilă și pe noi toți care călătorim.
Sunt bucuros că reușim să repatriem românii care își petreceau vacanțele în Dubai. Sigur, va trebui să își suporte singuri cheltuielile de transport, dar important este că au ajuns acasă teferi, trecând prin toate aceste pericole. Iranul nu și-a încheiat atacurile cu drone și este esențial ca toți cetățenii noștri să fie în siguranță, inclusiv tinerii care merg acolo pentru așa-numitele „vacanțe de studiu”.
(Se pare că noua modă este să mergi în Dubai pentru a învăța cum se fac investițiile sau, mai nou, cum se pierd banii peste noapte).
Atacul asupra aeroportului și hotelurilor din Dubai nu este o simplă greșeală tactică. Am senzația că regimul teocratic de la Teheran a vrut să atace însăși „ideea de Dubai”. Dubai este o zonă de investiții total artificială; un deșert transformat în ceva uluitor exclusiv prin turism și capital extern.
În momentul în care aeroportul este paralizat, 30% din economia locală — bazată pe transport și turism — dispare. Tot ce înseamnă investiție acolo, de la apartamentele cumpărate de români la etajul 233, până la start-up-urile în care unii și-au plasat banii pentru a scăpa de taxarea din România sau de eventuale sechestre penale, totul este pulverizat.
Nu asistăm doar la sfârșitul unei ere din punct de vedere militar, ci și din punct de vedere economic. Este vorba despre eșecul modelului financiar american în fața noului model reprezentat de China, India sau Iran — un model care pune la lucru resursele reale și investiția în oameni, dincolo de simpatii politice. Ceea ce este important de reținut este că acel model de viață și de economie se bazează pe muncă și pe resurse, în timp ce la noi, modelul economic se bazează pe împrumut, pe sectorul bancar și pe monitorizare.
În contextul acestui război, Trump vrea să păstreze sistemul economic bazat pe dolar — sau, mai bine zis, pe petrodolar — sistem care a funcționat bine timp de aproximativ 70 de ani, până când acest model a fost pus în discuție de alte tipuri de economii și puteri. În prezent, pericolul cel mai mare este dispariția acestei ancore a economiei de tip american, care este puternic financiarizată în jurul dolarului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu