Pentru toate comunele, orașele și consiliile județene, minus București, se aplica principiul impozitării plusvalorii acolo unde se produce.
Cu cât mai mulți rezidenți fiscali în localitate, cu atât mai multe încasări la bugetul local.
Statul are obligația de a vira direct comunelor și orașelor, în fiecare lună, 65% din acest impozit pe venit, iar județelor, 21%.
Dar nu același lucru se poate spune despre București. Doar 65% din impozitul pe venit rămâne la dispoziția UAT – urilor din București, față de 86% pentru celelalte UAT - uri.
Din impozitul pe venit generat în București, doar 44,5% merge la primăria generală și doar 20% merge la primăriile de sector.
Așadar, în București, impozitele nu se încasează în totalitate acolo se produce plusvaloarea, ceea ce reprezintă o politică foarte interesantă de autonomie locală pentru București, orașul – națiune, care susține cu bani toate celelalte municipii românești și chiar și unele orașe sau comunități din state vecine …
Să vă explic și să analizăm împreună ...
Potrivit art. 32 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, sumele încasate de bugetul de stat din impozitul pe venit (salarii și alte surse de venituri) se alocă lunar comunelor, orașelor și municipiilor unde veniturile au fost realizate.
Defalcarea se face astfel: 65% se virează comunelor, orașelor și municipiilor, 15% se virează direct consiliului județean, încă 6% se mai virează tot consiliului județean, în vederea alocării către UAT – urilor din cricumscripție, după cum se decide prin hotărâre a consiliului județean, iar restul, de 14%, râmâne la fiscul regional, care îl alocă tot în vederea echilibrării bugetelor UAT.
Deci, veniturile obținute de persoanele fizice în județul lor de domiciliu/reședință sunt impozitate acolo unde se produc.
În schimb, din același art. 32 din Legea nr.273/2006 rezultă că impozitul pe veniturile bucureștenilor se alocă UAT – urilor bucureștene (primării de sector și primăria generală) în proporție de doar 71,5%, restul, de 28,5%, fiind reținut la bugetul de stat, pentru realocări în favoarea altor UAT-uri și chiar în favoarea unor județe sau municipii din Ucraina sau din statele vecine, afectate de fluxul de refugiați de război.
Din cota de 28,5%, care râmâne la bugetul de stat, 7% se alocă direcției generale fiscale, pentru echilibrarea bugetelor sectoarelor și al municipiului.
Interesant este că, în zonele metropolitane, 30% din sume se achită localităților unde își au domiciliul salariații, iar 70% localităților unde își are sediul/își desfășoară activitatea anagajatorul. Nu și în cazul Bucureștilor …
Potrivit art. 15 alin.2 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, UAT (deci și capitala), pot plăti din fondul de rezervă bugetară ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale din România aflate în situaţii de extremă dificultate sau către unităţi administrativ-teritoriale din statele vecine aflate în stare de conflict armat sau afectate de fluxul de persoane care provin din zona conflictului armat din Ucraina, la solicitarea acestora sau din proprie iniţiativă.
Suplimentar, expații din București plătesc impozite la ei în țară, în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri (ironic, dar nu e valabil și inversul - românii care muncesc în străinătate plătesc impozite în străinătate, deși ar putea plăti în țară, prin intermediul convențiilor de evitare a dublei impuneri…).
Există unele mijloace de corecție în Legea nr.273/2006 dar, la cunoștința mea, nu se aplică. De exemplu, conform legii, primarul, prin compartimentele de specialitate, poate verifica corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar. De asemenea, primarul are obligaţia să sesizeze orice nereguli constatate organului fiscal teritorial. Nu am văzut în niciun moment în ultimii 19 de ani nicio știre care să certifice că s-ar fi aplicat un astfel de mecanism sau că primarul general ori de sector ar fi reclamat vreodată așa ceva la fisc …
În schimb, sunt pline presa și social media de critici pe motiv de corupție, egoism, furt de resurse, hedonism etc.
Să ne calmăm, totuși. Proiecte mari, scumpe, de dezvoltare a altor zone sau orașe ale țării, proiecte importante, desigur, precum și ajutorarea cu bani publici a județelor limitrofe din Ucraina și Moldova, se fac și pentru că o mare parte din plusvaloarea realizată în București este redistribuită.
Altfel, ne trezim cu proiecte secesioniste și nu de asta avem nevoie ...
Ce trebuie cu adevărat orașului – națiune București este o revizuire atentă și lucidă a cheltuielilor.
Trebuie permise doar acele cheltuieli care sunt esențiale și necesare.
Trebuie prioritizate școala, strada, spitalul, siguranța publică, apărarea intereselor consumatorilor, nevoia de spiritualitate și cultură.
De asemenea, trebuie rezolvată penuria de locuințe, în special prin construcția de case ieftine, destinate categoriilor sociale defavorizate, dar și prin cumpărarea sau închirierea pe termen lung a locuințelor rezultate din dezvoltarea imobiliară care sunt excedentare, în lipsă de cumpăratori cu bani peșin sau pe credit.
Dacă servicii publice comunale au fost concesionate terților, trebuie ca investițiile și costurile de întreținere să fie exclusiv în sarcina terților.
Dacă imobile cu destinație comercială au fost închiriate sau date în locație de gestiune comercianților, trebuie ca de întreținerea și consolidarea lor să fie în sarcina exclusivă a comercianților.
Ar trebui ca externalizarea la ONG – uri sau la consultanți a sarcinilor esențiale ale UAT să fie interzisă.
Trebuie desființate departamente & servicii inutile, excedentare.
În acest fel, PMB nu ar mai fi în perpetuă stare de supra-îndatorare, vecină cu insolvența.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu