Onoare muncii omului
(I)
Dacă așa-zisa inteligență artificială este sau nu o reală inteligență, adică, este o entitate de sine-stătătoare, un subiect cu o gândire proprie, independent, care ia decizii în nume propriu, este cu totul improbabil. Cu atât mai puțin probabil este că așa-zisa inteligență artificială are o răspundere juridică proprie pentru ceea ce face sau ce nu face (chit că pe rolul Parlamentului European este acum o propunere de directivă privitoare la răspunderea „non-contractuală” a inteligenței artificiale) ... Este mult mai probabil că vorbim de un obiect, de un produs, de o sculă - e adevărat, e o sculă sofisticată și extrem de energofagă, dar tot o sculă, utilizabilă de inteligențe (sau prostii) naturale. Este cert că, subiect sau obiect, inteligența artificială nu are emoționalitate proprie și, deci, tot ceea ce ține de acest atribut exclusiv uman îi este străin.
Mai este cert ceva – existența și expansiunea irațională a tehno-entuziasmului, mișcarea fie progresist – naivă slăvire a tehnologiei și de punere a umanității la cheremul inteligenței artificiale, fie cinică și rău-intenționată. Foarte mulți bani sunt cheltuiți și alocați inteligenței artificiale, o sculă (sau o entitate docilă) utilizabilă mai ales în domeniul militar și în domeniul supravegherii totalitare a umanității. Foarte multă lume se înghesuie să contribuie sau să lucreze la crearea de cât mai multe inteligențe artificiale care au aceste întrebuințări întunecate. Bazele de date gigantice necesare germinării și, ulterior, dezvoltării inteligenței artificiale consumă enorm de multă energie, probabil mai mult de 25% din tot ceea ce se produce anual pe glob. Nu m-ar mira ca pana de curent din Portugalia, Spania și Franța, din data de 29 aprilie 2025, să fi fost cauzată de „necesitatea” de a testa un IA european. Nu uitați că, în decurs de 5 secunde, mai mult de 15 Gigawați de energie au dispărut, pur și simplu, în neant.
Nimic din riscurile inteligenței artificiale nu a fost cu adevărat dezbătut, cu toate că indivizi tehno-entuziaști, ca Elon Musk, au cerut o înghețare pe termen mediu a proiectelor de inteligență artificială.
Or, se pun probleme, în primul rând, filosofice: cine vom mai fi fost noi în prezența unui concurent global, planetar, cu o inteligență (în sens de putere de calcul, iar nu de raționalitate sau înțelepciune) de mii de ori mai performantă decât cea a unui om și cu viteze de reacție comparabile cu viteza luminii?
Se pun, de asemenea, probleme constituționale și de drepturile omului: ce drepturi și libertăți mai putem avea în raport de inteligența artificială?
Dacă este un subiect, iar nu un obiect, este și inteligența artificială îndreptățită să pretindă drepturi și libertăți, merge sau nu la război (și de partea cui), are sau nu obligații de a plăti impozite, taxe și contribuții, are sau nu libertatea de opinie și de convingere religioasă, ideologică sau politică proprie, are sau nu dreptul la viață (iar noi obligația de a nu-i da shut down...), dreptul la sănătate (adică, dreptul de a nu fi virusată) și dreptul la viață intimă și familială?
Și mai grav, se pun probleme sociologice: dacă inteligența artificială este atât de utilă și de eficientă în mai toate domeniile în care oamenii activează, găsindu-și surse de venit și sens al existenței în muncă, afaceri, profesii independente, artă, credință etc., la ce vor mai fi buni oamenii deveniți „socialmente inutili” după înlocuirea lor de către inteligența artificială?
Avertizez că astfel de avertismente au venit de la cei mai detestabili tehno-entuziaști, cei din sau din jurul Forumului Economic Mondial de la Davos. Chit că au vorbit cu cinism, ca și când fix asta este ceea ce ei ne pregătesc nouă, Schwab & co au pus problema exact în acești termeni ...
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu