Am primit nenumărate mesaje în legătură cu decizia nr.672/2021 a CCR, recent publicată în Monitorul oficial, decizie care, după analizele docte ale unor „experți”, ar pune capăt stării de alertă.
Este o informație falsă, bazată pe o neînțelegere a deciziei, ceea ce este cauzat, ca de fiecare dată, de o citire superficială a textului, limitată la titlu sau la „explicații” de tip oațap, întinse pe 153 de caractere.
Decizia aceasta este o țeapă imensă. Nu vă duceți după fentă.
În primul rând, ceea ce s-a constatat a fi neconstituțional nu este o hotărâre a guvernului referitoare la instituirea stării de alertă. De altfel, CCR nu are competența de a se pronunța asupra unor acte administrative ale guvernului, chiar dacă acestea ar avea caracter normativ. Respectiva competență incumbă curților de apel și ÎCCJ.
Decizia CCR nr.672/2021 a constatat neconstituționalitatea unei hotărâri a Parlamentului, și nu a Hotărârii Guvernului de declarare a stării de alertă.
Este vorba de hotărârea emisă anul trecut, în baza Legii nr.55/2020, în forma sa originară, care aproba, cu unele modificări minore, HG nr.349/2020 privind declararea stării de urgență.
În forma sa originară, Legea nr.55/2020 instituia, în privința stării de alertă, un regim juridic similar stării de urgență, în sensul că supunea HG-ul unei aprobări a Parlamentului, la fel cum se întâmplă cu decretul de declarare a stării de urgență. Procedura stării de urgență este reglementată în Constituție. Starea de alertă, însă, nu are consacrare constituțională. Procedura acesteia s-a reglementat, succesiv, prin OUG nr.21/2004 și, respectiv, Legea nr. 55/2020.
În loc să voteze contra acestei legi nazistoide, deștepții din pesede au crezut că o „umanizează” dacă supun hg-ul de declarare a stării de alertă unei aprobări ulterioare a Parlamentului. Ironic, chiar ei au sesizat neconstituționalitatea textului legal care permitea asta ...
Iată că CCR spune că nu se poate. Orice control constituțional al actelor de acest gen ale guvernului este, acum, exclus.
Chiar dacă Parlamentul poate emite nu numai legi, ci și hotărâri (cum ar fi, de exemplu, hotărârea de suspendare a președintelui sau de stabilire a unei comisii de verificare a averii sale ilicite), o hotărâre care aprobă/modifică/respinge hotărâri de guvern relative la starea de alertă nu este conformă cu Constituția.
De aici a rezultat un incredibil vid juridic - nici Parlamentul nu mai poate controla legalitatea stării de alertă, nici instanțele de judecată nu se pot pronunța suficient de repede în așa fel încât guvernul să nu apuce să prelungească, pe termene succesive de 30 de zile, interminabila și inutila, ba chiar complet nociva stare de alertă.
Ca să vedeți de este o fentă această decizie, citiți cu atenție pct. 32 din motivarea deciziei CCR nr. 672/2021:
„33. Curtea reține că neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020 nu are nicio consecință asupra existenței Hotărârii Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de ... , act normativ de sine stătător, adoptat în executarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 și care CONTINUĂ SĂ PRODUCĂ EFECTE JURIDICE ÎN FORMA NEMODIFICATĂ prin dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 5/2020”. (evidențierile mele)
Sper că acum vă e clar nu numai faptul că CCR nu a dispus încetarea stării de alertă, ci și faptul, mult mai grav, că a cimentat HG - ul originar, andosând prelungirea la nesfârșit a stării de alertă prin hg - uri de prelungire fără număr, fără cap și coadă, fără proporționalitate și fără-de-lege. Reamintesc ce am spus mai sus - CCR nu se poate pronunța asupra legalității unei HG și, totuși, în legătură cu HG nr.349/2020 privind declararea stării de alertă a făcut-o. Nu uitați că deciziile CCR, inclusiv considerentele acestora, sunt obligatorii erga omnes, ca și legile.
PS Acestea fiind spuse, e cazul să trecem la treabă și să vedem cum s-ar putea anula ultimele împrumuturi făcute pe seama noastră, cu dobânzi de aproape 5% pe an (de peste 40 de ori mai mari decât dobânzile plătite de Bulgaria pentru împrumuturile sale externe), de un guvern demis, adică, fără mandat valabil pentru angajarea țării în astfel de contracte înrobitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu