La Judecata de apoi Hristos va judeca şi pe oameni şi pe îngeri, adică pe diavoli, şi toate popoarele lumii. Atunci când va veni Fiul Omului întru slava Sa, va pune pe păcătoşi de-a stânga Sa şi pe drepţi de-a dreapta Sa şi va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Dar să ştiţi că judecata universală a lumii va fi anunţată întâi prin arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer. Că zice: Şi vor vedea pe norii cerului semnul Fiului Omului, adică Crucea Mântuitorului, Care va veni pe nori şi va străluci mult mai tare decât soarele.
Când vor vedea Sfânta Cruce toate popoarele păgâne, şi cei ce nu o cinstesc, că vine înaintea Împăratului Hristos pe norii cerului, că o aduc îngerii şi va lumina toate popoarele, atunci, cum zice Evanghelistul Matei: Vor plânge toate popoarele lumii.
Atunci vor cunoaşte al cui este semnul Crucii, Cine vine după el, Cine a avut Cruce şi Cine S-a răstignit pe ea, adică Hristos, Mântuitorul lumii.
Era obicei la romani şi la egipteni, când avea să vină împăratul într-o cetate, să-i aduc sceptrul lui înainte. Deci mergea toiagul împărătesc de aur, pe care îl duceau nişte slugi şi ziceau: „Vine în urmă Împăratul!” Aşa vor aduce îngerii Sfânta Cruce pe norii cerului, înaintea de a veni judecata lumii.
Şi când vor vedea că străluceşte Crucea, toate marginile lumii, toate popoarele păgâne care au hulit Crucea şi cei ce au fost creştini şi au înjurat-o şi nu s-au pocăit şi toate sectele ce s-au lepădat de Cruce, în mare frică şi cutremur vor fi, ştiind că în urma Crucii vine Acela Care S-a răstignit pe dânsa şi Care a avut-o ca armă cu care a dărâmat iadul.
După arătarea Sfintei Cruci, alt semn al judecăţii este trâmbiţa, glasul trâmbiţei de apoi. Dar fac întrebare unii din sfinţi: „Oare o trâmbiţă va fi?” Că apostolul zice că toţi ne vom schimba la glasul trâmbiţei de apoi, într-o clipeală a ochilor. Iar Evanghelia spune aşa: Când va trimite Dumnezeu pe îngerii Săi cu trâmbiţe. Oare o trâmbiţă va fi?
Nu. Când auzi glasul trâmbiţei, este glasul lui Hristos, aşa înţeleg Sfinţii Părinţi. Iar când auzi că va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţe, aceste trâmbiţe vor fi purtate de milioane de îngeri.
Care îngeri vor veni cu trâmbiţele acestea? Ne arată Sfântul Grigorie Teologul, şi anume: ceata începătoriilor sau a căpeteniilor. Aceştia sunt care păzesc acum hotarele împărăţiilor lumii.Fiindcă fiecare ţară are îngerul său, fiecare oraş are îngerul său, fiecare sat are îngerul său, fiecare regiune are îngerul său, cum arată dumnezeieştii Părinţi.
Aceşti îngeri care păzesc satele, oraşele, ţinuturile şi ţările sunt îngerii din ceata începătoriilor.
Cea mai de jos este ceata îngerilor, a doua este ceata arhanghelilor şi a treia este ceata căpeteniilor sau a începătoriilor. Această misiune o au ei. După cum stăpâniile ocârmuiesc văzduhurile şi vânturile, aceştia păzesc hotarele limbilor.
Este ceea ce a spus marele Prooroc Moise: Şi au pus hotarele ţărilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.
Dar nu numai fiecare ţară şi oraş şi sat are îngerul ei, ci şi fiecare om are câte un înger păzitor de la dumnezeiescul Botez. Aceasta este cinstea cea mare a creştinismului! Popoarele păgâne de-abia au câte un înger păzitor la fiecare sat şi oraş, iar la creştinii ortodocşi, fiecare are îngerul său păzitor.
Ce vor face aceşti îngeri la judecată? Vor suna cu trâmbiţe de aur. Şi auzi ce spune Sfântul Grigorie Teologul în „Cuvânt la Judecata de apoi”, cât de puternice vor fi aceste trâmbiţe: „Ce trâmbiţe, zice, vor fi acelea care vor spinteca văzduhurile, vor despărţi stihiile, vor deschide mormintele, vor sfărma porţile iadului, vor deschide deasupra porţile cerului? Atâta cutremur va fi, încât se va clătina pământul ca o frunză, când vor începe aceste trâmbiţe.
Toate popoarele vor fi în mare spaimă şi, de-ar putea să mai moară atunci, ar muri de mii de ori de glasul cel jalnic al trâmbiţelor. Şi când vor suna aceste trâmbiţe, gândiţi-vă, se vor deschide mormintele de la începutul zidirii lumii, de când a murit primul om până astăzi; şi la glasul acestor trâmbiţe Duhul Sfânt va veni să învie pe toţi oamenii de la începutul zidirii lumii.
Corpul omului este făcut din cele patru stihii: din pământ, din apă, din aer şi din foc. La Judecata de apoi, într-o clipeală a ochilor se vor preface trupurile noastre înapoi în aceste patru elemente din care au fost făcute, cât am trăit pe pământ.
Aceste trâmbiţe vor suna şi vor scula toate popoarele de la zidirea lumii pe pământ şi toţi oamenii vor fi răpiţi în văzduh, cum spune Sfântul Apostol Pavel, şi vor sta întru întâmpinarea Domnului, că pământul nu-i va încăpea, de-ar fi cât furnicile de mici. De aceea vor sta în văzduh, iar tronul judecăţii va sta deasupra Văii Plângerii.
Care aţi fost la Ierusalim, ştiţi că Valea Ghetsimani este la răsărit de Ierusalim, numită şi Valea Plângerii sau Valea lui Iosofat, pe unde curge pârâul Cedrilor. Deasupra acelei văi şi a Muntelui Eleon va sta, în văzduh, tronul Mântuitorului, iar văzduhul şi tot pământul va fi plin de îngeri şi de oameni înviaţi, de sufletele drepţilor adunaţi la înfricoşata Judecată.
Atunci când vor suna trâmbiţele acestea, nu vor avea putere să sune numai în jos, ci şi în sus. Odată cu deschiderea iadului, odată cu deschiderea cerurilor, va chema nu numai sufletele oamenilor la judecată, ci şi pe toţi diavolii care nu au număr, toate duhurile le va scoate din iad şi îi va chema la judecată să dea seamă de ce nu s-au supus poruncii Ziditorului şi de ce au înşelat lumea atâtea mii de ani şi au îndemnat pe oameni să facă rău.
Atunci se va împlini ceea ce spune proorocul David: Chema-va cerul de sus şi pământul de jos, că să aleagă pe poporul Său. Când auzi că va chema cerul, înseamna toate puterile îngereşti, toţi îngerii din cer se vor coborî la glasul trâmbiţelor.
Şi când auzi că va chema pământul de jos, înseamnă că toţi oamenii care sunt pe pământ şi toate duhurile din iad vor fi chemate în văzduh să dea seamă de răutatea lor. Că zice: Chema-va cerul de sus şi pământul de jos. Pentru ce? Ca să aleagă pe poporul Său.
Atunci va despărţi, cum spune Evanghelia, pe cei drepţi de cei păcătoşi, precum desparte păstorul oile de capre; şi vor merge cei ce au făcut cele bune în viaţa veşnică, iar cei ce au făcut cele rele, întru munca şi osânda veşnică.
Dar, fraţii mei, când va suna trâmbiţa judecăţii şi milioane de trâmbiţe vor învia pe toţi oamenii, oare aşa o să înviem noi, cum suntem acum şi cum murim? Cutare om sau cutare femeie aşa va învia?
Doamne fereşte! La judecată nu este vârstă şi nu este materie care o poţi vedea, ci toţi vom învia la vârsta de treizeci de ani. Nu mai este copil şi bătrân, ci vârsta care a avut-o Mântuitorul la botez. Toţi vom fi de treizeci de ani.
Afără de asta, să ştiţi, când vor învia miliardele şi miliardele de oameni, fiecare trup va străluci după cum i-au fost faptele. Iată, nici sufletele nu vor fi exact unul ca celălalt, ci după faptele lor. Cei ce vor fi păcătoşi, vor avea trupuri şi mai întunecate şi alţii vor fi ca diavolii de întunecaţi.
Iar cei buni vor fi albi, şi alţii foarte albi şi luminoşi. Că zice Sfântul Efrem Sirul: „După aşezarea cea din afară, la judecată se vor cunoaşte faptele omului”.
Şi nu numai atât. Când vor întâmpina pe Domnul în văzduh, cei păcătoşi şi foarte răi nu vor merge în văzduh, ci vor rămâne pe pământ. Iar cei drepţi, după măsura dreptăţii, au să se ridice de la pământ. Unii au să fie de un metru de la pământ, alţii, de o sută de metri; alţii, de o mie; alţii, în nori, după fapte.
De aici are să se cunoască dreptatea lui Dumnezeu. Te-a tras pământul? Ai slujit pământului în lumea asta şi faptelor pământeşti? De aceea stai pe pământ, da de acolo mergi în iad! Iar cei drepţi, de s-au ridicat o palmă de la pământ, în vecii veciilor tot în sus vor merge. Merge-vor din putere în putere, cum aţi auzit că spune Proorocul David, din slavă în slavă spre Dumnezeu, Care n-are margini. Că aceştia s-au învrednicit să zboare de la pământ. Iar cei ce-au rămas pe pământ merg cu diavolii în jos, unde vor fi osândiţi. Aşa va fi la Judecată!
Trupurile pe care le vom primi la înviere nu mai au moarte, iar trupurile păcătoşilor vor arde în vecii vecilor şi nu se vor topi, că nu mai sunt trupuri materiale ca acestea care se frig de o lumânare şi de un chibrit.
Ce fel de trupuri vor primi la Judecată auzim pe Sfântul Apostol Pavel, că zice: Seamănă-se întru slăbiciune, scula-se-va întru putere. Trupul pe care-l primesc drepţii după Judecată, ştiţi câtă putere are? Poate clătina lumea toată ca pe un măr; poate muta munţii din loc, poate birui toate oştirile lumii numai cu ameninţarea. Atâta putere au să aiba drepţii. Seamănă-se întru slăbiciune, scula-se-va întru putere.
Şi iarăşi zice Apostolul, a doua însuşire: Seamănă-se întru necinste, scula-se-va întru slavă. Ce semănăm în mormânt? Viermi, putoare, mâncare viermilor, ţărână... Du-te la un mort, după ce lai îngropat pe cel mai iubit al tău, că miroase mai urât decât murdăria lumii, la câteva zile. Ţi-e greaţă, fugi de dânsul!
Oare aşa o să se scoale la înviere? Cei păcătoşi se vor scula tot cu trupurile nestricăcioase, dar întunecate şi urâte, care vor arăta faptele lor; iar cei drepţi, nu aşa.
Se seamănă întru necinste pe pământ, pentru că după trup suntem mâncare viermilor şi ţărână şi putoare. Dar mâine, mai mult: Scula-se-va întru slavă. Trupurile drepţilor vor fi mult mai strălucitoare decât soarele, cum spune Mântuitorul: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui Meu.
Ia închipuiţi-vă acum, dacă ar fi la amiază şi ai vedea soarele pe cer, şi ai mai vedea un soare, şi ai mai vedea o sută de sori, şi ai mai vedea o mie de sori, atunci de groază n-ai şti unde să te duci. Mori de frică! Dar când vor veni milioane de drepţi şi vor străluci mai tare decât soarele, ce lumină va fi atunci? Ce spaimă, ce minune mare va înconjura tot pământul, când vor vedea atâta slavă a drepţilor care va veni?
Aşa vor veni drepţii la Judecată, cu slavă mai mare decât soarele. Între aceştia, cel mai mult vor străluci sfinţii din cer: apostolii, proorocii, mucenicii, cuvioşii, toţi călugării, care au dus viaţă îngerească pe pământ, păstorii de suflete, care au păstorit bine turma lui Hristos, cei ce au postit şi s-au rugat cu inimă curată, mamele cu copii, pe care i-au crescut în frica de Dumnezeu, copiii nevinovaţi, cei ce s-au nevoit în feciorie şi curăţie, cei ce au fost milostivi, smeriţi şi blânzi cu inima şi toţi cei ce au iubit pe Hristos şi Biserica Lui şi au trăit cu sfinţenie întru dreapta credinţă.
Şi iarăşi zice marele Apostol Pavel: Seamănă-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc. Nu se mai scoală trupul acesta de ţărână aşa. Trupurile duhovniceşti ştiţi câtă putere au? Ştiţi câtă subţirătate au? După cum arată marele Vasile şi fericitul Ieronim şi dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, trupurile duhovniceşti sunt ca şi trupurile îngereşti, nemuritoare, luminoase şi pot să meargă mai repede ca razele fulgerelor.
Aşa va fi sufletul nostru după ce iese din trup. Că zice proorocul Iezechiel: Alerga-vor, Doamne, în grabă sufletele drepţilor şi mai repede ca razele fulgerelor se vor întoarce la Tine. Credeţi că sufletul, după ce iese din trup, merge aşa cum mergem noi? Mai repede ca fulgerul merge, că tot aşa de repede merge şi îngerul. Poate înconjura lumea cât ai clipi din ochi.
Aşadar, trupurile duhovniceşti, cum arată dumnezeieştii Părinţi, ca fulgerul se vor purta. Într-o clipeală de ochi trupurile duhovniceşti ale drepţilor se pogoară în iad sau se suie la cer, se duc la marginea lumii şi nimeni nu-i mai poate opri, atât de subţiri sunt şi atâta putere de alergare au.
Auzi ce spune iarăşi Sfântul Apostol Pavel: Seamănă-se întru stricăciune – aceasta este a patra însuşire a trupului înviat –, scula-se-va întru nestricăciune. Păi nu se seamănă în stricăciune când se zămisleşte omul din păcat? Apoi nu vezi că se strică mortul încă de pe pământ, dacă nu-l îngropi repede? Şi apoi, în groapă trupul nu se face ţărână şi putoare? Dar, după înviere, scula-seva întru nestricăciune, zice marele Apostol Pavel.
Trupurile drepţilor, după înviere, au însuşiri îngereşti. Nu mai mor, nu îmbătrânesc, nu au dureri, nu le trebuie mâncare, nu se pot tăia de sabie, nu se ard de foc, nu se îmbolnăvesc, nu se mai ţin de lacăte, trec prin uşile încuiate, cum a trecut Mântuitorul după Înviere. Aceste trupuri stricăcioase devin nestricăcioase prin înviere.
Acestea sunt cele patru însuşiri ale trupurilor morţilor după înviere, când va suna trâmbiţa judecăţii de apoi şi de trei ori fericit este acela care se va învrednici de însuşi acestea, ca să fie drept înaintea lui Dumnezeu şi să primească atâtea daruri, adică: nestricăciunea, cinstea, puterea duhovnicească şi slava.
Îngerii din cer care păzesc stihiile şi care vor suna din trâmbiţe la Judecata de apoi sunt îngeri păzitori care-l păzesc pe om de la dumnezeiescul Botez şi până la moartea lui.
De aceea sunteţi datori totdeauna, când va rugaţi lui Dumnezeu seara şi dimineaţa, ca, pe lângă alte rugăciuni, să faceţi şi câteva închinăciuni sau metanii către îngerul păzitor şi să ziceţi aşa: „Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul”.
Rugaţi-vă la îngerul păzitor, căci el călătoreşte cu noi toată viaţa, de la Botez până la moarte, şi însoţeşte sufletul prin vămile văzduhului patruzeci de zile, până la judecata particulară, iar în vremea de apoi mijloceşte milă pentru sufletul pe care l-a păzit. Amin.
Ne vorbeste Parintele Cleopa 2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu