SINAXAR 31 August - Tot în această zi, pomenirea înnoirii Bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, de la Neoria

 

Tot în această zi, pomenirea înnoirii Bisericii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, de la Neoria

Stih : Casa ta Curată, care la Neoria se gătește,

Alt Siloam este căci vindecări dăruieşte.

   Pe vremea împărăţiei lui Mihail şi Teodorei binecredincioşilor împăraţi, oarecarele patriciu cu numele Antonie, având în Constantinopol o casă cinstită în curtea căreia era şi o Biserică mărită a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, a cărei Biserici era luată podoaba de împăraţii cei mai dinainte luptători de Icoane şi scoţându-se Sfintele Icoane şi însemnându-se numai cruci în locul lor. Deci patriciul acesta iarăşi făcând Icoanele Bisericii acesteia cum s-a căzut, făcut-a şi o baie foarte mică dedesubt-ul Bisericii pentru trupeasca sa odihnă, iar deasupra acelei băi se făcea pururea slavoslovie lui Dumnezeu. Pentru aceasta umbri întru dânsa Darul Preasfântului Duh, prin Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, şi începură a se face multe tămăduiri de multe feluri de boli. Încă oarecari iubitori de Dumnezeu se strânseră şi ceru de la patriciul, să facă câte o scăldătoare în baie într-o săptămână odată pentru fraţii cei în Hristos şi mai ales bolnavi, şi luând voie o făcea cu credință şi se vindeca. După aceia apropiindu-se să moară patriciul, lăsă baia aceea şi Biserica pe seama celor ce s-au aflat atunci oameni iubitori de Dumnezeu, pentru a lui sufletească mântuire, care fiind săraci şi neavând nici apă de ajuns, nici alt venit, pe încet, pe încet, se părăsea grija lucrului şi petrecându-se acelea şi neavând altul cineva dreptate să o dea la altă faţă, a rămas neîngrijită. Şi baia adică jefuindu-o unii şi alţii de uneltele şi podoabele ce avea într-însa, a rămas la stingere desăvârşit. Iar Sfânta Biserică căci era înaltă şi vindecătoare celor bolnavi, o au lăsat, făcând slujbă într-însa, un preot, care din dumnezeiescul Dar ce era într-însa, avea din-destul cele ce erau spre trebuinţa hranei. Deci fericitul împărat Roman făcându-şi palaturi împărăteşti şi trebuindu-i mult material la lucrul palaturilor, şi înştiinţându-se de această casă a Născătoarei de Dumnezeu cum că are mult material, avea gând ca să o strice. Iar Născătoarea de Dumnezeu ceea ce locuia într-însa, n-a îngăduit cele ce gândea împăratul; căci în noaptea aceea s-a arătat rectorului care era ispravnic peste lucru şi altuia oarecăruia tânăr ce era rudă cu rectorul şi le-a zis cu groază, să nu cuteze nicidecum a-i strica casa cea de la Neorie şi dacă se făcu ziuă, spunând tânărul visul către maica rectorului, înţelese şi împăratul, care îndată cum auzi zise cuvântul acesta : Nu voi să am judecată cu Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, ci încă să înnoiesc casa aceia întru cele ce-i vor trebui. Pentru aceasta, în loc să strice oamenii cei ce au fost trimişi, ei curăţiră baia cu toată nevoinţa şi o înnoiră. După aceea gătindu-se foaie şi făcându-se baie mai mare, de avea şi scăldătoare şi înfierbântându-o, se scăldară împăraţii : Roman, Constantin şi Hristofor, şi bucurându-se întăriră baia şi cu hrisov de milă să aibă a lua pe fiecare an şi a dăruit-o la mânăstirea cea numită a rectorului pentru ca să poarte grijă de baie şi de Biserica Născătoarei de Dumnezeu, monahii mânăstirii aceleia; şi câte minuni adică s-a făcut mai-nainte în mai sus zisa Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, le vom lăsa, iar aicea vom povesti una numai ce s-a făcut în vremea noastră. O femeie oarecare vestită căzu în boală grea şi se umflă, şi chinuindu-se cu nesuferite dureri, îşi cheltui toată averea sa la doctori şi nimic nu se folosi de la dânşii; şi auzind de minunile ce se făcea la Biserica de la Neorie a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, s-a dus şi ea acolo; şi rămânând acolo câteva zile şi nimic folosindu-se, ci bântuindu-se foarte rău de boală, a ieşit şi s-a dus la Biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne şi căzând la pământ se rugă zicând : Miluieşte-mă Maica lui Dumnezeu, că fiind lipsită de tot ajutorul omenesc, am năzuit la tine. Deci rămânând acolo nouă zile, i se arătă în ziua cea de pe urmă o femeie de cinste zicându-i : O femeie, ce strigi către mine de mă superi neîncetat ? Iar ea a zis către dânsa : O Stăpână, ştiu că pentru păcatele mele mă bântuiesc, dar ştiind că pentru noi păcătoşii Fiul tău şi Dumnezeul nostru S-a pogorât din ceruri, şi născându-Se din pântecele tău se făcu om, drept aceea am năzuit la tine, ca să aflu milă eu ticăloasa; iar Născătoarea de Dumnezeu zise iarăşi către dânsa : Du-te la lăcaşul meu cel mic de la Neorie şi acolo îţi vei afla vindecarea. Deci dacă se deşteptă femeia a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a dus cu degrab la Neorie şi căzând cu rugăciune la Maica lui Dumnezeu, zicea : Miluieşte-mă Stăpână, şi plineşte milosârdia ta întru mine. Şi după ce zise acestea adormi; şi văzu iarăşi pe Născătoarea de Dumnezeu ce i se arătase împreună cu un bărbat frumos, care a zis către acela : Iată femeia cea bolnavă, spintecă-i buricul, şi acela îndată lovindu-o peste pântece cu varga ce ținea în mână, se făcu nevăzut, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu ce se arătase cu dânsul. Deci deşteptându-se femeia se află unde ieşea dintr-însa miros greu şi nesuferit, şi îndată dezbrăcându-se de îmbrăcămințile ce purta, intră în baie, şi spălându-se a ieşit cu femeile ce erau cu dânsa, sănătoasă şi vindecată. Şi închinându-se acelui sfânt loc, tămâia cu mirodenii, mulțumind Preasfintei Stăpânei de Dumnezeu Născătoarei, întru slava Celui ce S-a născut dintr-însa Hristos Dumnezeul nostru.