Arhimandrit Ilie Cleopa - Predică la Sfîntul Ioan de la Neamţ (5 august)

Predică la Sfîntul Ioan de la Neamţ (5 august)

Iată pe cine face Dumnezeu sfinţi! Iată pe cine preamăreşte Dumnezeu pe pământ şi în cer! Nu pe cei bogaţi, nu pe cei lăudaţi de oameni, nu pe cei învăţaţi! Ci, pe cei smeriţi, pe cei blânzi, pe cei care se roagă neîncetat şi au inima curată. Pe aceia îi laudă Dumnezeu, întru aceia se preamareşte Hristos şi pe aceia îi face sfinţi şi îi numără în ceata Cuvioşilor Părinţi din Rai.

Acolo se află Sfântul Ioan de la Neamţ! Acolo cântă cu îngerii şi cu toţi sfinţii, măririle lui Dumnezeu! Acolo slăveşte neîncetat pe Tătăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi se roagă pentru noi cei păcptoşi de pe pământ, ca să ne dăruiască Dumnezeu şi nouă mai multă credinţă, mai multă smerenie şi râvnă pentru lucrarea faptelor bune.

Cu adevărat minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!

Iubiţi credincioşi,

Sfântul Ioan de la Neamţ este cel mai nou sfânt român canonizat de Biserica Ortodoxă. Viaţa lui aleasă, nevoinţa lui mulţi ani în peşteră, smerenia lui şi, mai ales, aflarea moaştelor lui întregi şi neputrezite, l-au făcut vrednic să fie canonizat şi trecut în ceata sfinţilor.

Acest ales cuvios român s-a născut la 23 iulie, 1913, în satul Crăiniceni – Botoşani, fiind singur la părinţi. Din botez a primit numele Ilie. După 6 luni de la naştere mama sa a plecat la Domnul, apoi şi tatăl său a murit în primul război mondial. Rămânând orfan, copilul a fost crescut de bunica sa Maria. După zece ani a decedat şi ea, iar copilul Ilie a fost luat de un frate de-al tătălui său. El l-a dat la şcoală şi la liceu.

În anul 1933 tânărul Ilie a intrat în viaţa monahală la Mă­năstirea Neamţ, fiind ales de Duhul Sfânt să slujească lui Hristos. Aici s-a călugărit la 8 aprilie, 1936, primind numele de Ioan, iar în toamna acelui an s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas în Ţara Sfântă până la sfârşitul vieţii.

Întrând în obştea Mănăstirii Sfântul Sava, s-a nevoit acolo zece ani ca paraclisier şi infirmier, apoi a fost hirotonit preot la Mormântul Domnului şi a fost cinci ani stareţ la mănăstirea româ­nească de la Iordan, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, având ucenic pe monahul Ioanichie.

Din anul 1952 Cuviosul Ioan lacob se retrage, împreună cu ucenicul său, la peştera Sfânta Ana de lângă Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici se nevoieşte în neîncetată rugăciune, în post şi în cugetare la cele cereşti, pana la 5 august, 1960, cand işi dă sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind în vârstă de 47 de ani.

Aceasta este, pe scurt, viaţa Sfântului Ioan Iacob, numit şi „Hozevitul”, după numele locului acela pustiu, care se cheamă Hozeva.

Fiind îngropat în peştera Sfânta Ana, unde s-a nevoit în ul­timii opt ani, trupul Sfântului Ioan a stat acolo timp de 20 de ani  până la 8 august, 1980, căci, prin minune, s-a desfăcut mormântul şi i s-a aflat trupul întreg, neputred, raspândind bună mireasmă. Apoi, cu binecuvântarea Patriarhului Benedict de la Ierusalim, a fost dus la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, aşezându-i sfin­tele moaşte în racla frumos împodobită, în care se află până astăzi în biserica Sfântului Ştefan, unde vin mulţi pelerini şi îi sărută racla lui şi icoana.

Iar în anul 1992, la 20 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Or­todoxe Române l-a canonizat, trecându-l în rândul sfinţilor, sub numele de „Sfântul Ioan de la Neamţ”. În present, i se zideşte şi o biserică la Mănăstirea Neamţ, în numele lui, unde îi vor fi aduse şi sfintele sale moaşte.

Iubiţi credincioşi,

Iată pe cine face Dumnezeu sfinţi! Iată pe cine preamăreşte Dumnezeu pe pământ şi în cer! Nu pe cei bogaţi, nu pe cei lăudaţi de oameni, nu pe cei învăţaţi! Ci, pe cei smeriţi, pe cei blânzi, pe cei care se roagă neîncetat şi au inima curată. Pe aceia îi laudă Dumnezeu, întru aceia se preamareşte Hristos şi pe aceia îi face sfinţi şi îi numără în ceata Cuvioşilor Părinţi din Rai.

Acolo se află Sfântul Ioan de la Neamţ! Acolo cântă cu îngerii şi cu toţi sfinţii, măririle lui Dumnezeu! Acolo slăveşte neîncetat pe Tătăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi se roagă pentru noi cei păcptoşi de pe pământ, ca să ne dăruiască Dumnezeu şi nouă mai multă credinţă, mai multă smerenie şi râvnă pentru lucrarea faptelor bune.

Cu adevărat minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! Minunată este viaţa sfinţilor şi creştinilor evlavioşi, deci cei ce au evlavie şi frică de Dumnezeu, totdeauna se roagă, totdeauna cugetă la Hristos, nu lipsesc de la biserică niciodată, sunt milostivi, trăiesc în pace cu toţi şi nu se tem de moarte niciodată.

Aceştia sunt cei mai fericiţi creştini. Pe aceştia îi iubeşte cel mai mult Dumnezeu şi face voia celor ce se tem de El. Acestora se cade să le urmăm şi noi, dacă vrem să ne mântuim.

Iubiţi credincioşi,

Astăzi facem pomenirea cea de peste an a Sfântului Ioan de la Neamţ, cel mai nou sfânt ortodox. Dovada cea mai mare ca el este sfânt, o arată sfintele sale moaşte, care stau întregi şi nestri­cate de aproape 20 de ani.

Să urmăm şi noi viaţa sfântă şi curată a Sfântului Ioan de la Nemţ. Să avem şi noi smerenia şi râvna lui pentru sfânta rugăciune, pentru post, pentru tăcere, pentru toată fapta bună. Să iubim liniştea şi tăcerea precum le-a iubit şi el. Să cugetăm la moarte şi la înfricoşata judecată, aşa cum cugeta şi el. Să citim cu evlavie cărţile sfinte şi, mai ales, Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilo şi Învăţăturile Sfinţilor Părinţi, cum le citea şi Sfântul Ioan. Să ne păzim mintea şi simţurile curate, aşa cum făcea şi el. Apoi să nu uitam că de tot cuvântul rău din vom da socoteală în ziua judecăţii, atât mirenii, cât, mai ales, noi calugării.

Acestea de le vom face şi de vom ajuta şi noi la mântuirea altora, prin sfaturi, prin cărţi sfinte şi prin exemplul vieţii noastre, avem nădejde că Bunul Dumnezeu ne va face parte de cereasca Sa împăraţie, cu rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu ale Sfântului Ioan de la Neamţ şi cu ale tuturor sfinţilor Lui. Amin.

Arhimandrit Ilie Cleopa