Viata Sfintei Maria Magdalena

theodorosart.com

Viata Sfintei Mironosite, intocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

23 Mai

Sfanta Maria, cea numita Magdalena, a fost ucenita si mironosita lui Hristos cea dintai si cea mai mare decat toate mironositele si purtatoarele de mir. Ea se tragea din semintia lui Neftalim, a carei patrie se cuprinde in hotarele Galileii celei de sus, dintr-un loc ce se numeste Magdal si de unde s-a numit si Magdalena. Aceasta a trait in vremea venirii pe pamant a Domnului nostru Iisus Hristos, si din tinerete ori dupa judecatile neajunse ale lui Dumnezeu - ca sa se arate lucrurile Fiului lui Dumnezeu intru dansa, precum insusi zice despre orbul din nastere -, ori prin ingaduinta dumnezeiasca spre oarecare folos sufletesc, ea era muncita si suparata de sapte duhuri necurate.

Si auzind ea de Hristos, Mantuitorul lumii, Care umbland in vremea aceea prin cetatile si satele Galileii, tamaduia toate bolile si neputintele din oameni, izgonea pe diavoli dintr-insii, propovaduia Evanghelia imparatiei cerului si cu puterea Sa dumnezeiasca cea datatoare de tamaduiri, facea bine tuturor, s-a dus la Dansul si s-a invrednicit indata de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, impreuna cu cei miluiti. Caci a cautat spre dansa Domnul Cel multmilostiv, care cunoaste toate mai inainte de facerea lor, si a gonit dintr-insa pe acei sapte diavoli muncitori cumpliti, facand-o sanatoasa nu numai cu trupul, dar si cu sufletul; caci i-a luminat mintea cu lumina cunostintei adevarului, ca sa cunoasca ca El este Mesia Cel asteptat si sa creada intr-insul, ca El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatal, spre mantuirea lumii.

De atunci, Sfanta Maria Magdalena s-a facut ucenita si urmatoare lui Hristos, slujindu-L impreuna cu celelalte sfinte femei, pana la patimile Lui cele de buna voie, pana la moartea pe cruce si pana la ingroparea dumnezeiescului Trup, dupa cum marturiseste despre aceasta Sfantul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau si femei multe, privind de departe, care venisera dupa Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, intre care era si Maria Magdalena.

Caci aceasta sfanta mironosita mai mult decat toate petrecea nedezlipita de Hristos si de Preacurata Lui Maica. Pentru aceasta evanghelistul o pune mai intai decat pe celelalte, ca pe o mai iubitoare de Hristos si de Maica Lui si ca pe o mai osardnica slujitoare Maicii Facatorului sau de bine si Mantuitorului nostru. Caci si in vremea rastignirii Lui, ea statea langa cruce, impreuna cu Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu si impreuna cu celelalte femei, privind la patimirea lui Hristos. Pe de o parte plangea si se tanguia cu amar pentru Dansul, iar pe de alta suferea pentru Maica Lui cea cu totul fara de prihana, care plangea si se jelea fara de mangaiere, ca o Maica pentru preaiubitul ei Fiu, caci sufletul ei era patruns de sabia de care spusese batranul Simeon mai inainte, si fiind slabita cu totul de durerea inimii, Sfanta Maria Magdalena o mangaia si o sprijinea pe cat ii era cu putinta, impreuna cu celelalte, facand toate pentru usurarea supararii ei.

Si dupa ce s-au dus toti rastignitorii si Hristos Si-a dat sufletul, au venit Iosif din Arimateea cu Nicodim si au luat trupul lui Iisus de pe cruce; iar Maria Magdalena, cazand impreuna cu Preacurata Lui Maica si cu celelalte, au sarutat sfantul si indumnezeitul Lui trup si L-au petrecut pana la mormant. Iar dupa ce L-au pus in mormant, pravalind piatra pe usa lui, toate celelalte femei s-au dus impreuna cu Iosif si cu Nicodim, numai ea impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se vede ca au ramas langa mormant, dupa cum zice Sfantul Matei Evanghelistul:Erau Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Nascatoarea de Dumnezeu, sezand in preajma mormantului.

Dar, fiindca atunci era vineri, seara tarziu, si, dupa porunca Legii Vechi, se cadea sa se odihneasca fiecare dupa lucrul sau, s-au dus si ele sa se odihneasca in casa lor. Deci sambata s-au odihnit, dupa porunca, dupa cum zice Sfantul Luca Evanghelistul. Iar dupa ce a trecut sambata, cand se lumina de ziua intaia a saptamanii, dupa cum scrie Sfantul Matei Evanghelistul, care istoriseste cea dintai mergere a femeilor la mormant, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, sa vada mormantul; pentru ca Maica Domnului, patimind durere ca o maica mai mult decat toti, n-a putut sa rabde pana ce se vor pregati si celelalte mironosite, ci, afland pe Maria Magdalena impreuna alergatoare si intocmai ca dansa cu sarguinta, cu durerea si dorinta - caci era prea sarguitoare aceasta femeie, pentru aceea se pomeneste de toti cei patru evanghelisti a venit indata dupa miezul noptii la mormant, nu cu aromate, ca nu ingaduia vremea, ci numai sa vada mormantul. Aceasta este cea dintai ducere a cinstitelor si sfintelor femei la mormantul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o istoriseste Sfantul Matei Evanghelistul.

Si apropiindu-se ele de mormant, iata s-a facut indata cutremur mare, caci ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a rasturnat piatra de pe mormant si a stat deasupra ei. Iar Domnul era inviat atunci, caci evanghelistul n-a zis ca dupa ce s-a rasturnat piatra, atunci a iesit Mantuitorul din mormant, ci cum ca ingerul a rasturnat piatra si a sezut deasupra ei. Caci Domnul, stralucind trupul Sau cu nestricaciune, ca un Dumnezeu, a iesit din mormant cand piatra era pusa deasupra, precum si in seara aceleiasi Duminici, usile fiind incuiate, a intrat la ucenicii Sai. Si era chipul lui ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada si de frica lui s-au cutremurat strajerii si s-au facut ca niste morti. Si raspunzand ingerul, a zis catre femei: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit II cautati. Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut Domnul- si, degrab mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti".

Vedeti ca ingerul nu le-a mustrat, nici le-a spaimantat, ci a vorbit cu blandete catre dansele: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati!" Si nu numai aceasta, dar le cheama sa vada si locul unde a fost pus trupul Lui, zicandu-le: „Veniti de vedeti unde a zacut". El le si sfatuieste sa se duca sa spuna ucenicilor ca Domnul a inviat, zicandu-le: „Mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti". Pentru ce asa? Ca sa se arate si din amortirea strajerilor si din cutremurul care a urmat si din vorbirea cea cu blandete, ca aceasta este cea dintai ducere la mormant a femeilor, iar nu dupa cum socotesc altii.

Deci aceste doua femei, adica Preasfanta Fecioara, Nascatoarea de Dumnezeu si Maria Magdalena, ducandu-se de la mormant, cu frica si cu bucurie mare, ca sa vesteasca apostolilor ca S-a sculat Domnul, precum a zis catre dansele ingerul, le-a intampinat insusi Dumnezeu, Cuvantul cel intrupat, si le-a zis: „Bucurati-va!" Iar ele, cazand, s-au inchinat Lui si, cuprinzandu-I picioarele, le-au sarutat. Iar Domnul nu le-a certat cand s-au atins de Dansul, caci II vedeau intai; ci, dimpotriva, le-a imbarbatat si le-a facut fara de temere, zicand: „Nu va temeti, ci duceti-va si spuneti fratilor Mei sa se duca in Galileea; acolo Ma vor vedea". Iar ele, ducandu-se la ucenici, le-au vestit lor si tuturor celor ce erau impreuna cu ei, cuvintele ingerului si ale Domnului, si cum ca L-au vazut pe El. Si nu numai aceasta, ci si picioarele Lui le-au cuprins. Iar ucenicii Domnului, din pricina multei si negraitei intristari ce li s-a facut cu rastignirea Dascalului lor, nu sufereau nici sa le auda. Insa, pentru Magdalena, dupa cum mi se pare, nici un cuvant n-au zis; iar pentru Preacurata Maica Domnului, pentru ca o cinsteau si se cucerniceau de dansa, au zis in sine, ca a amagit-o covarsirea mahnirii, tulburandu-i mintea, vederea, auzirea si pipairea. Dar sufletul ei cel curat si stralucit fiind incredintat cu dinadinsul de toate acelea care le-a vazut si le-a pipait; a ramas intru sine, nimic pricindu-se mai mult cu ucenicii si nemaiducandu-se la mormant.

Iar Maria Magdalena, crezand mai mult apostolilor, decat celor vazute si pipaite de ea insasi, era oarecum mica la credinta intru sine; si neincrezandu-se unei vederi, ci socotind ca i s-a nalucit, a luat cu ea pe Ioana, pe alta Marie si pe alte femei si iarasi s-a dus cu aromate la mormant, in aceeasi noapte, fiind inca dimineata, mult mai inainte de a se lumina de ziua; si a intrat in mormant cu cele ce erau cu ea, caci piatra era acum rasturnata. Dar trupul Domnului nu l-au aflat si nedumerindu-se ele in sinea lor, le-au stat inainte doi barbati, care erau sfinti ingeri, imbracati in haine albe fulgerand. Iar ele temandu-se de acea vedere, ingerii au zis catre ele cu certare: „Ce cautati pe Cel viu cu cei morti? Nu este aici, ci S-a sculat!"

Deci luati aminte, iubitilor, cum se arata ca nu este aceasta intaia mergere a femeilor la mormant, ci a doua. Caci era lucru necuviincios ca pe femeile care nu vazusera si nu auzisera nimic de Invierea Domnului, sa le certe si sa le mustre sfintii ingeri, zicandu-le: „Ce cautati pe Cel viu cu cei morti.?" Dar pentru aceea le certau acum ingerii, caci aratat este ca ele n-au crezut, desi au auzit mai inainte toate acestea, de la cele ce au vazut pe Domnul si au auzit de la El raspunsul catre ucenici, caci mai erau si unii barbati cu ele. Cine zice acestea? Sfantul Luca Evanghelistul. Iata ce zice el: „intr-una din sambete, intru adanca manecare, mersera la mormant, ducand mirosirile pe care le gatisera. Si oarecare impreuna cu dansele". Dupa aceea, nu numai ca le-au certat ingerii, dar le-au si zis: „Aduceti-va aminte, cum v-a grait, pe cand era cu voi in Galileea, ca se cade Fiului Omului sa se dea in mainile oamenilor pacatosi si sa se rastigneasca si a treia zi sa invieze". Atunci ele si-au adus aminte de cuvintele Lui.

Apoi plecand si acesti barbati si femeile impreuna cu Maria Magdalena, au vestit pe ucenici. Deci Maria Magdalena pentru a doua oara vazuse mormantul, iar celelalte o data, dar cuvintele lor s-au aratat inaintea ucenicilor ca o barfeala si nu le-au crezut. Acestea le scrie Sfantul Luca Evanghelistul, pentru a doua mergere a femeilor la mormant.

Dar ce s-a intamplat dupa aceea? Duhul Mariei Magdalena ardea, caci ucenicii n-au crezut-o nici pe ea, nici pe cele impreuna cu ea, ci au socotit ca o barfeala cuvintele lor. Pentru aceea, sculandu-se singura, acum fiind dimineata, s-a dus la mormant pentru a treia oara si a vazut piatra rasturnata de pe usa mormantului. Deci a alergat la Simon Petru si la Ioan. Din acestea se vede priceperea femeii acesteia, cum se necajea cu sufletul, caci impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu au vestit ucenicilor despre invierea lui Hristos, dupa intaia mergere la mormant, dar nu le-au crezut. Apoi, venind iarasi foarte de dimineata impreuna cu alte femei si barbati, si atunci cuvintele ei s-au aratat ca o barfeala. Si se necajea nu numai pentru ca nu au crezut-o, dar si pentru ca nu s-a sculat cineva dintre ei sa se duca la mormant si sa vada; ci, fie de frica iudeilor, fie de multa si negraita mahnire, sedeau toti ca niste morti. Abia singur Petru, dupa a doua vestire a femeilor, s-a sculat si s-a dus singur la mormant, dar numai s-a aplecat in el, caci nu indraznea sa intre, poate pentru ca se credea nevrednic, din pricina lepadarii sale de Dansul; poate si pentru frica iudeilor, precum s-a zis mai sus.

Deci pentru acestea, Maria Magdalena arzand cu duhul de dragostea ce o avea catre Dascalul si Binefacatorul sau si fiind plina de cuget dumnezeiesc, s-a dus singura a treia oara la mormant iarasi de dimineata si afland piatra luata de pe el, s-a intors la ucenici, gandind in sine acestea: „Daca le voi spune lor ca a inviat Hristos, iarasi voi ridica strigare impotriva mea ca sunt indracita; caci daca n-am fost crezuta impreuna cu celelalte femei, cand le-am vestit invierea lui Hristos, cum voi fi crezuta acum singura? Deci stiu ce voi face. Voi grai celor mai mari si mai fierbinti cu dragostea catre Hristos, adica lui Petru si lui Ioan. Insa si acestia au auzit mai inainte de invierea Domnului nostru Iisus Hristos, dar din multa necredinta si pentru marimea minunii, se afla ca si cum n-ar fi auzit nimic. Deci cum ii voi destepta pe ei, ca macar sa mearga la mormant si sa vada lucrul ce s-a facut? Am aflat ce voi face. Nu le voi spune lor ca a inviat Domnul, caci atunci voi cadea iarasi in cele de mai inainte, ci le voi spune o veste vrednica de crezut".

Deci Maria Magdalena a venit, precum s-a zis, la Petru si la Ioan si le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormant si nu stiu unde L-au pus". Ca si cum ar fi zis astfel: „Ascultati-ma pe mine, robii lui Dumnezeu! Ori S-a sculat Domnul din morti, ori nu; nu stiu sa va spun voua; dar una va zic cu adevarat, ca trupul Lui nu mai este in mormant. Pentru aceea sunteti datori a va sargui ca sa cunoastem cine este acela care L-a luat pe El si unde L-a pus". Vazut-ai intelepciunea acestei femei? Ca de nu vom zice ca astfel s-a sfatuit in sine, vom cadea in socoteli fara de randuiala si nepotrivite; ca si cum aceea care I-a pipait picioarele Lui, impreuna cu Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si a auzit de la ingeri a doua oara ca S-a sculat Domnul, dupa aceea iarasi le-ar fi vorbit apostolilor ca de un mort, zicand ca „au luat pe Domnul meu din mormant si nu stiu unde L-au pus". Dar este aratat ca raspunsul ei era mestesugit si intelept; si astfel indata i-a plecat a merge la mormant.

Deci s-au pornit acesti doi ucenici la mormant, dar le-a urmat lor si aceasta minunata femeie. Apoi au intrat amandoi ucenicii in mormant si au vazut giulgiurile zacand singure si mahrama, cu care era infasurat capul Lui, era invaluita singura deosebi, iar trupul Lui nicaieri.Deci atunci au vazut si au crezut. Ce au crezut? „Ca au luat pe Domnul din mormant", precum le-a spus Maria Magdalena. Si s-au intors ucenicii la ai lor, necrezand nimic despre inviere. Si prin necredinta lor au aruncat in oarecare indoiala si pe Maria, care se facuse atat de credincioasa, dupa ce vazuse si auzise atatea. Deci ea, din multa evlavie, socotea in sine acestea: „Pana acum mi se parea ca am oarecare cuget intemeiat, pana cand apostolii nu au vazut mormantul si de aceea nu credeau in Invierea Domnului. Iar acum, dupa ce au vazut ca trupul Domnului nu este in mormant, socotesc tot la fel, adica ca l-a furat cineva. Deci este aratat ca eu, fiind femeie, am naluciri si nu aud si nu vad nimic adevarat; iar ei, fiind barbati luminati de la Dumnezeu, raman nerataciti si nu se amagesc cu inlesnire, ca noi femeile".

Deci Maria Magdalena, avand in mintea sa aceasta socoteala, a ramas plangand langa mormant si, dupa ce s-au dus Petru si Ioan, s-a aplecat iar in mormant si a vazut doi ingeri imbracati in vesminte albe. Iar aceia au intrebat-o: „Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti?" Ea a raspuns: „Au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus". Apoi, venind acolo Domnul si vazandu-L ingerii, s-au sculat inaintea Lui. Iar ea, vazand ca ingerii s-au sculat, si sfiindu-se de dansii, s-a intors inapoi si, vazand pe Domnul, nu L-a cunoscut. Pentru ce? Pentru ca Domnul dupa inviere era imbracat cu trup nestricacios si nu se arata decat numai acelora carora voia, atunci cand voia sa se arate.

Si fiind intrebata de Domnul: „Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti?", a raspuns asemenea ca si catre ingeri; caci credea ca el este gradinarul acelei gradini, in care era mormantul. Deci a zis catre Dansul: „Doamne, daca L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus pe El, ca eu il voi lua!" Aceste raspunsuri catre Domnul si catre ingeri, Maria Magdalena nu le-a facut cu mai inainte cugetare si cu fatarie, precum a facut catre ucenici; caci acelora le-a raspuns ca unora ce nu stiau, ca sa-i destepte pe toti sa se duca la mormant. Iar dupa ce au venit si au vazut ca trupul Domnului nu era in mormant si dupa ce n-au crezut ca a inviat, dupa aceea s-a indoit si ea cu gandul. Iar aceasta a patimit-o pentru ca era foarte cucernica si se incredea mai mult in socoteala apostolilor, decat in a sa. Deci acum fiind schimbata si incredintata cu adevarat ca trupul Domnului s-a luat din mormant de cineva, a raspuns ingerilor si Stapanului precum credea atunci.

Atunci Iisus, ca un Dumnezeu, vazand inima ei, a strigat catre dansa cu glasul Sau cel obisnuit, ca sa-L cunoasca: „Marie!" Iar ea, cunoscandu-i glasul acum, ca a doua oara i s-a aratat ei, a cazut la picioarele Lui, ca si la mergerea cea dintai; dar Domnul nu a primit-o cu aceeasi bucurie, ca atunci, ci a indepartat-o de la El, zicand: „Nu te atinge de mine!" Deci mai intai S-a lasat ca cele doua femei sa-I sarute cinstitele si preacuratele Lui picioare; si nici un cuvant ca acesta n-au auzit de la Dansul. Vezi ca, intr-adevar, pentru ca nu a crezut a indepartat-o Mantuitorul, zicandu-i: „Nu te atinge de Mine!"

Caci atunci, la intaia aratare a Domnului, le-a lasat sa se atinga si sa-I sarute picioarele, ca mai mult decat cu vederea si cu auzirea sa se incredinteze prin pipaire, ca Cel ce S-a rastignit si S-a ingropat, a inviat. Dar acum o indeparta de la Dansul pe Maria Magdalena, fiindca, schimbandu-se dupa atata incredintare, a auzit: „Nu te atinge de Mine, ca inca nu M-am suit la Tatal Meu!" Astfel o certa pe ceea ce s-a indoit in credinta si ii destepta mintea, aducandu-i aminte de Parintele Cel ceresc si incredintand-o sa nu-L socoteasca pe El a fi numai Acela care se vede, adica om inviat din morti, ci si Dumnezeu adevarat, ca Unul ce este Fiul adevarat al lui Dumnezeu, Care S-a facut om pentru noi. Si a zis: „Du-te si spune fratilor Mei, ca Ma voi sui la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru!" Acestea auzindu-le si vazandu-le Maria Magdalena, s-a dus la ucenicii Lui si nu le-a mai zis ca au luat pe Domnul din mormant; ci a venit cu multa incredintare si indrazneala, spunand ca a vazut pe Domnul si ca i-a spus acele cuvinte. Aceasta este a treia mergere a femeilor la mormantul Domnului, pe care a scris-o Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si care s-a facut foarte de dimineata, fiind inca intuneric.

Acum trebuie sa spunem si despre a patra mergere a femeilor la mormant, ca sa se vada osardia, evlavia, dragostea si durerea inimii pe care Sfanta Maria Magdalena o avea catre Domnul si Dascalul ei; caci numai ea dintre toate s-a dus la mormant de patru ori. Aceasta a patra mergere Sfantul Duh a iconomisit sa o scrie Sfantul Marcu Evanghelistul. Dar unde este aratat ca a patra mergere la mormant a femeilor este cea istorisita de Sfantul Marcu? Aceasta ne-o arata vremea, fiindca numai Marcu scrie ca femeile au venit la mormant, cand rasarea soarele. Caci ce zice? „Maria Magdalena caci pe ea au pomenit-o toti cei patru evanghelisti, dupa cum s-a zis mai inainte impreuna cu alte femei, care aveau miruri mai inainte pregatite; trecand sambata, dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii, au venit la mormant, pe cand rasarea soarele".

Deci acum sa socotim pentru ce Maria Magdalena, dupa trei vederi, iarasi s-a dus la mormant impreuna si cu aceste femei si mai ales ducand cu sine miruri si aromate, socotind ca vor afla trupul in mormant. Asculta, iubite, cu luare aminte: Maria Magdalena, incredintandu-se desavarsit despre Invierea Domnului prin a treia vedere a lui Dumnezeu si marturisind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si ca i-a zis cele ce s-au spus mai sus, nu s-a mai indoit. Dar, de vreme ce a vazut pe Maria lui Iacov cel Mic si mama lui Iosi, pe Salomeea si pe alte femei ducandu-se la mormant, avand cu ele aromate, s-a dus impreuna cu dansele, pe cand rasarea soarele, nu ca si cum s-ar fi indoit, ci ca si cum ar fi povatuit pe celelalte femei. Ea se bucura si salta, ca a vazut de multe ori mormantul desert, iar femeile celelalte, ori nu auzisera pana atunci nimic din cele facute, ori desi auzisera, insa auzisera un cuvant nesigur rau; de unde se cunoaste, ca nu stiau nimic, caci ziceau: „Cine ne va rasturna noua piatra de pe usa mormantului?" fiindca piatra era foarte mare. Dar, cautand, au vazut ca piatra era rasturnata de pe usa mormantului.

Vezi, ca nici despre piatra nu stiau ele cu dinadinsul, precum femeile de la Matei si de la Luca. Apoi, intrand in mormant, au vazut pe un tanar sezand de-a dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar acela nu le-a certat pe ele, precum ingerii pe cele de la Luca, si Insusi Domnul pe cea de la Ioan, caci ingerul stia ca atunci venisera intai. Dar nici pe Magdalena n-a certat-o, caci cunostea prin bucuria fetei ei, ca acum nu a venit la mormant indoindu-se de Invierea Mantuitorului; ci a venit bucurandu-se si veselindu-se. De aceea, nu numai ca nu le-a certat, dar chiar le-a imbarbatat pe ele, ca si ingerul cel dintai, pe cele de la Matei, zicandu-le: „Nu va spaimantati; pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit Il cautati? S-a sculat, nu este aici; iata locul unde L-au pus pe Dansul. Deci duceti-va si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru, ca va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo Il veti vedea pe El, precum v-a zis voua". Deci iesind femeile degraba, au fugit de la mormant, caci le cuprinsese cutremur si spaima, si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau. De aici se arata ca femeile acestea sunt altele, afara de cele de la Luca si Matei, si afara de Maria Magdalena.

Sfanta Maria Magdalena, ucenita cea adevarata si osarduitoarea lui Hristos, a slujit Mantuitorului cu astfel de dragoste si cu astfel de sarguinta si mai inainte de patimi. Apoi ea a suferit durere indoit de mare, in vremea patimii Mantuitorului nostru Iisus Hristos; pe de o parte vazand pe Domnul sau spanzurat pe Cruce atata vreme, incat putea cineva cu inlesnire sa-I numere toate oasele, avand capul ranit de spini, fata fara chip, mainile si picioarele patrunse de piroane, coasta impunsa cu sulita si tot trupul ranit de batai; iar pe de alta, vazand pe Preacurata Lui Maica si sprijinind-o si mangaind-o, atunci cand se tanguia cu amar si lesina de durerea inimii.

Asa a fost de sarguitoare pentru adeverirea invierii lui Hristos, incat numai ea a mers de patru ori la mormantul Lui si, dupa a patra intoarcere de la Mormant, a ramas langa Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, slujindu-i ei nu ca unei maici a Dascalului si a Binefacatorului ei, ci ca unei Maici a insusi Fiului lui Dumnezeu, Facatorul tuturor. Iar dupa inaltarea Lui la ceruri, a iesit si ea, ca un apostol, la propovaduire si, strabatand prin multe tari, a binevestit pe Hristos tuturor paganilor. Deci pe multi i-a adus la cunostinta de Dumnezeu, ca si Sfintii Apostoli; apoi a mers la Roma si a stat si inaintea Cezarului Tiberiu, pe care l-a tamaduit, fiind bolnav de un ochiA si, povestindu-i toate cele despre Hristos, l-a facut sa creada intr-Insui, dupa cum zic unii. De aceea el s-a pornit cu urgie impotriva lui Pilat si impotriva arhiereilor si i-a pedepsit, dupa faptele lor, cu rea si cumplita moarte. Dupa aceasta, ea a plecat din Roma si s-a dus in Efes, la Sfantul loan Cuvantatorul de Dumnezeu. Acolo slujind apostoleste la mantuirea oamenilor, prin fericita adormire s-a mutat catre Domnul si a fost ingropata de catre Sfantul loan Cuvantatorul de Dumnezeu, la intrarea pesterii intru care au adormit cei sapte sfinti tineri mai pe urma.

Iar mai tarziu, imparatind peste greci preainteleptul Leon, a adus de acolo in Constantinopol cinstitele moaste ale Sfintei Maria Magdalena si le-a pus in manastirea Sfantului Lazar, pe care o zidise el. Acolo se savarsea praznuirea pomenirii ei, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.