Lecționar Săptămâna IV după Rusalii : Miercuri:Rm 11,2-12;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 11 Rămăşiţa lui Israel. Mântuirea păgânilor. Restaurarea lui Israel.
Doamne. Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. Doamne arată-mi mie cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale!
Lecționar Săptămâna IV după Rusalii : Miercuri:Rm 11,2-12;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 11 Rămăşiţa lui Israel. Mântuirea păgânilor. Restaurarea lui Israel.
Săptămâna IV după Rusalii: Marți:Rm 10, 11-21; 11, 1-2;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 10 Iudeii şi păgânii au Acelaşi Dumnezeu. Mântuirea e pentru toţi.
Săptămâna IV după Rusalii: Luni:Rm 9, 18-33;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 9 Dumnezeu l-a ales pe Israel. Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu. Israel şi Evanghelia.
18 Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.
Ies 4:21 Ies 7:3 Ies 9:12 Ies 14:4 Ies 14:17
19 Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea'mpotrivă?...
Sol 11:21
20 Dar, omule, cine eşti tu, cel ce-I răspunzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului: De ce m'ai făcut aşa?
Is 29:16 Is 45:9 Sol 12:12
21 Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste şi un altul de necinste?
Ir 18:6 Sol 15:7 Sir 33:13 2Tim 2:20
22 Şi ce dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă puterea cunoscută, cu multă răbdare a răbdat vase ale mâniei e, menite spre pieire,
Ir 50:25 Rm 2:4
23 dar pentru a arăta bogăţia slavei Sale către vase ale milei f, pe care mai dinainte le-a gătit spre mărire?;
Col 1:27
24 adică pe noi, cei pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre Iudei, ci şi dintre păgâni,
Is 65:1 Rm 3:29 Rm 8:30
25 aşa cum şi zice la Osea: Chema-voi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu şi iubită pe cea care nu era iubită.
Os 2:25 1Ptr 2:10
26 Şi va fi că'n chiar locul unde li s'a zis: Nu voi sunteţi poporul Meu!, acolo ei se vor chema fii ai Dumnezeului Celui-Viu.
Os 1:9 Os 2:1
27 Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui;
Is 10:22-23 Os 2:1
28 căci pe deplin şi repede-Şi va plini Domnul cuvântul pe pământ.
Is 10:22-23 Os 2:1
29 Şi cum a prezis Isaia: Dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
Is 10:22-23
30 Aşadar, ce vom zice?: Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;
Rm 10:20
31 dar Israel, urmând legea dreptăţii, n'a ajuns la lege.
Sol 2:11 Rm 10:2-3 Rm 11:7
32 De ce? Pentru că nu din credinţă o căutau, ci ca din faptele legii; şi s'au împiedicat de piatra'mpiedicării,
Is 8:14 Lc 7:23 1Co 1:23
33 precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de'mpiedicare şi stâncă de poticnire; şi tot cel ce se va încrede'n Ea g nu va fi ruşinat h.
Ps 117:22 Is 28:16 Mt 11:6 Mt 12:10 Lc 20:17 FA 4:11 Rm 10:11 1Ptr 2:6 1Ptr 2:8
Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli
Sfîntul Apostol Petru, cel fierbinte rîvnitor după Domnul şi slăvitul mărturisitor al numelui Său cel Sfînt, care a zis: Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu..., a fost frate cu Andrei cel întîi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescăreşti la apostolie şi de la vînarea peştilor la vînarea oamenilor, a cîştigat Biserica în loc de corabie, iar în loc de vîslă, cheile Împărăţiei cerului. Sfîntul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întîi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorît pînă la Roma şi a binevestit Cuvîntul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a biruit în mijlocul cetăţii Romei, cu puterea lui Hristos, surpîndu-l jos din înălţimea văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost spînzurat pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero.
2. Sfîntul Apostol Andrei, cel întîi chemat, a fost ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul. El a mers în urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii, fiind frate al Sfîntului Apostol Petru, pe care l-a şi adus la Hristos. Andrei, după primirea Sfîntului Duh, a propovăduit pe Hristos în Bitinia şi în toate părţile de pe lîngă Marea Neagră, în Herson şi în Rusia. Ajungînd aici, cu rînduiala lui Dumnezeu, a înfipt Crucea pe dealurile Kievului, vestind înainte încredinţarea neamului aceluia din scaunul său cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovăduind în Sciţia cea Mare, Sciţia Mică (Dobrogea), în Sinopi şi în Miotia, s-a întors în Tracia şi s-a pogorît în Elada şi în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul Egheat în cetatea Patras din Ahaia (Grecia).
3. Sfîntul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul "fiul tunetului", era fratele Sfîntului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării la Faţă a Domnului în Muntele Tabor. După Înălţarea Domnului, a tunat ca un tunet pînă la marginile pămîntului; pentru că a propovăduit Cuvîntul lui Dumnezeu, mai întîi la toată Iudeea şi, după aceea, în Spania. Apoi, întorcîndu-se iarăşi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincioşii evrei, arătîndu-le din dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au întărîtat contra lui pe împăratul Irod, care se numea Agripa. Sfîntul Apostol Iacov a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.
4. Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui şi a stat lîngă Sfînta Cruce cu Preasfînta Născă-toare de Dumnezeu. El s-a învrednicit a se numi fiu al ei, iar în vremea cinstitei adormiri a Maicii Domnului, Sfîntul Apostol Ioan a dus stîlparea cea din Rai, dată de îngerul Gavriil, înaintea patului ei. El a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Efes şi în toată Asia. Deci, fiind în insula ce se numeşte Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri care sînt scrise în Sfînta Scriptură. Întorcîndu-se în Efes şi aducînd la Hristos multe popoare din părţile Asiei, s-a odihnit în pace, fiind îngropat de viu.
5. Sfîntul Apostol Filip era din aceeaşi cetate cu Petru şi cu Andrei. El era ştiutor iscusit al cărţilor prooroceşti şi al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicînd: Am aflat pe Hristos, despre care au scris în Lege, Moise şi proorocii. Vino şi vezi. Sfîntul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părţile Asiei, împreună cu Sfîntul Apostol Vartolomeu şi cu Maria, sora sa. El a fost ucis de păgîni în Erapole, din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos.
6. Sfîntul Apostol Vartolomeu, era de neam din Galaad. El mai întîi a propovăduit Evanghelia în Siria şi în Asia de sus, uneori împreună cu Sfîntul Filip, iar alteori, singur, ajutîndu-le lor cîteodată şi Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu. După sfîrşitul lui Filip, s-a dus în India, care se numeşte binenorocită, petrecînd acolo multă vreme în bunăvestire, întorcînd pe mulţi la Hristos şi tălmăcind Evanghelia scrisă de Sfîntul Evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia cea Mare şi în Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost răstignit pe cruce cu capul în jos, iar pielea trupului său a fost jupuită şi, tăindu-i-se capul, s-a încununat. Trupul lui, punîndu-se în raclă de plumb şi aruncîndu-se în mare, a plutit uşor pe apă ca o luntre, pînă a sosit la insula ce se numeşte Lipar.
7. Sfîntul Apostol Toma, care s-a numit şi "geamăn", era din Paneida, cetatea Galileei. El a fost acela, care a pipăit rănile Domnului după învierea Lui. A propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perşilor, ircanilor, bactrilor şi brahmanilor, pînă la cele de pe urmă părţi ale Indiei. Iar în părţile Calamidului, împungîndu-se cu suliţele, a murit pentru Hristos.
8. Sfîntul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vamă. A fost întîiul scriitor al vieţii lui Hristos, scriind Sfînta Evanghelie în limba evreiască. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi în părţile mîncătorilor de oameni, de unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceşte din viaţa aceasta.
9. Sfîntul Iacov al lui Alfeu, Apostolul lui Hristos şi fratele Evanghelistului Matei, a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în diferite ţări şi la diferite popoare închinătoare de idoli. Deci, aducînd la Hristos multe popoare, s-a făcut asemenea dascălului său, căci şi-a săvîrşit pătimirea fiind răstignit pe cruce.
10. Sfîntul Apostol Iuda, fiul Sfîntului Iosif din Nazaret, este numit de Luca fratele lui Iacov, întîiul episcop al Ierusalimului, şi fratele Domnului. Iar de Matei şi de Marcu a fost numit Levi şi Tadeu. El a propovăduit pe Hristos în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Iar în părţile Araratului el a fost spînzurat pe o cruce de lemn, de către închinătorii de idoli şi, fiind lovit cu săgeţi, şi-a dat sufletul său pentru Domnul.
11. Sfîntul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a prefăcut apa în vin, s-a numit Zilot, pentru rîvna sa pentru Hristos Dumnezeul şi a binevestit cuvîntul lui Dumnezeu în Mauritania şi în Africa. În Britania a fost răstignit de necredincioşi şi astfel şi-a dat duhul său în mîinile lui Dumnezeu.
12. Sfîntul Matia, care s-a numărat în rîndul Sfinţilor Apostoli, în locul lui Iuda vînzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea de afară, şi acolo suferind multe patimi, s-a sfîrşit muceniceşte.
13. Sfîntul şi Marele Apostol Pavel, care, mai tîrziu decît toţi, a fost chemat de Domnul la apostolie, arătîndu-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamu-rilor şi împăraţilor, începînd de la Ierusalim pînă la Roma, fiind învăţător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero, şi astfel şi-a sfîrşit nevoinţa alergării sale. Acest sfînt Apostol, împreună cu Sfîntul Apostol Petru, se cinstesc de Biserică ca cei care s-au ostenit mai mult decît alţii, pentru bunavestire a lui Hristos.
Săptămâna III după Rusalii: Duminică:la Utrenie – Mc 16, 19-20
Noul Testament
Evanghelia după Marcu
Cap. 16 Învierea lui Iisus. Câteva din arătările Sale. Împuternicirea apostolilor. Înălţarea la cer.
19 Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S'a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
4Rg 2:11 Ps 109:1 Mt 22:44 Mt 26:64 Mc 12:36 Mc 14:62 Lc 20:42 Lc 22:69 Lc 24:51 FA 1:9 FA 2:33-34 FA 5:31 FA 7:55 Rm 8:34 Ef 1:20 Col 3:1 1Tim 3:16 Evr 1:3 Evr 1:13 Evr 8:1 Evr 10:12 Evr 12:2 1Ptr 3:22
20 Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând împreună cu ei şi întărind cuvântul prin semnele ce urmau. Amin.
FA 14:3 FA 19:11 1Co 3:6 Evr 2:3-4
Săptămâna III după Rusalii: Duminică:la Liturghie – Rm 5, 1-10;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 5 Roadele îndreptăţirii prin credinţă. Adam şi Hristos.
1 Aşadar, fiind noi îndreptăţiţi din credinţă, pace avem cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos,
Is 54:13 Is 57:19 Rm 3:24 Rm 3:28 Ef 2:16 Col 1:20
2 datorită Căruia am şi avut, prin credinţă, cale deschisă la harul acesta a în care stăm şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu b.
Ef 2:18 Ef 3:12
3 Şi nu numai atât, dar şi în necazuri ne lăudăm, bine ştiind că necazul rodeşte răbdare,
2Co 12:9-10 Col 1:24 Iac 1:2-3 1Ptr 1:5-7
4 iar răbdarea, încercare, iar încercarea, nădejde.
5 Iar nădejdea nu face de ruşine, pentru că iubirea lui Dumnezeu s'a vărsat în inimile noastre prin Duhul Cel Sfânt care ni s'a dat.
Ps 21:5 Ps 24:20 Tit 3:5-6 Evr 6:18-19
6 Că'n timp ce noi eram încă neputincioşi, la vremea cuvenită Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi
Evr 9:15 Evr 9:28 1Ptr 3:18
7 – căci cu greu va muri cineva pentru un drept; şi pentru cel bun poate că'ndrăzneşte cineva să moară –;
In 15:13
8 dar Dumnezeu Îşi arată iubirea faţă de noi prin aceea că Hristos a murit pentru noi pe când noi eram încă păcătoşi.
In 3:16 1In 3:16 1In 4:10
9 Cu atât mai mult acum, prin urmare, când suntem îndreptăţiţi întru sângele Lui, prin El ne vom mântui de mânie c.
Rm 1:18 Rm 2:5 Rm 2:8 Rm 3:25 1Tes 1:10
10 Că dacă'n timp ce eram vrăjmaşi ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, odată împăcaţi, prin viaţa Lui ne vom mântui.
Rm 8:7-8 2Co 5:18 Col 1:22
Săptămâna III după Rusalii: Duminică:la Liturghie – Mt 6, 22-23.
Noul Testament
Evanghelia după Matei
Cap. 6 Milostenia. Rugăciunea Domnească. Iertarea şi postul. Dumnezeu şi Mamona. Nesocotirea celor lumeşti.
22 Luminătorul trupului este ochiul f; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat;
Lc 11:34-36
23 dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care se află'n tine este întuneric, cu cât mai mult întunericul!
Mt 20:15 Mc 7:22 Lc 11:34-36
Săptămâna III după Rusalii: Sâmbătă:Rm 3,28-31; 4, 1-3;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 3 Iudeii şi legea (continuare). Nici un om nu este drept în faţa lui Dumnezeu.
28 Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele legii.
Ga 2:16 Tit 3:5
29 Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor!,
Rm 9:24 Rm 10:12
30 fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credinţă i îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă j pe cei netăiaţi împrejur.
Dt 6:4 Rm 4:11-12 Ga 3:20
31 Desfiinţăm deci noi legea prin credinţă? Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.
Mt 5:17 Rm 4:3 Rm 8:4 Ga 3:24
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 4 Exemplul lui Avraam: făgăduinţa plinită prin credinţă.
1 Aşadar, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup?
2 Că dacă Avraam a fost îndreptăţit din fapte, are de ce să se laude, dar nu în faţa lui Dumnezeu;
3 fiindcă ce spune Scriptura?: Şi Avraam I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s'a socotit ca dreptate.
Fc 15:6 Ga 3:6 Iac 2:23
Săptămâna III după Rusalii: Vineri:Rm 9, 6-19;
Noul Testament
Epistola către Romani
Cap. 9 Dumnezeu l-a ales pe Israel. Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu. Israel şi Evanghelia.
6 Dar, negreşit, nu că ar fi căzut din putere cuvântul lui Dumnezeu; că nu toţi cei din Israel sunt Israel,
Nm 23:19 Is 57:4 Rm 2:28 Rm 3:3
7 nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam sunt toţi fii, ci numai cei din Isaac – a zis – se vor numi urmaşii tăi. c Literal: întru Isaac ţi se vor chema urmaşi. Verbul „a (se) chema“ are un dublu sens: a fi numit cu (a purta) numele cuiva; a fi chemat la existenţă (prin puterea lui Dumnezeu). Vezi şi 4, 17.
Fc 21:12 Evr 11:18
8 Aceasta'nseamnă: nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci urmaşi sunt socotiţi copiii făgăduinţei;
Ga 4:23 Ga 4:28
9 căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: La vremea aceasta voi veni şi Sarra va avea un fiu.
Fc 17:21 Fc 18:10 Fc 18:14
10 Dar nu numai atât, ci şi Rebeca, atunci când a zămislit copii de la unul singur, adică de la Isaac, părintele nostru,
Fc 25:21
11 şi înainte de a fi fost ei născuţi, şi înainte de a fi făcut ei ceva bun sau rău – pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii să rămână'n picioare, nu din fapte, ci de la Cel ce cheamă –
12 i s'a zis ei că cel mai mare îi va sluji celui mai mic.
Fc 25:23
13 Aşa cum este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât d.
Mal 1:2-3
14 Ce vom zice dar: nu cumva la Dumnezeu există nedreptate? Doamne fereşte!
Dt 32:4
15 Căci El îi spune lui Moise: Voi milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este de'ndurare.
Ies 33:19
16 Prin urmare, nu este nici de la cel ce vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Cel ce miluieşte.
Ef 2:8
17 Căci Scriptura îi zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te-am ridicat, ca'n tine să-Mi arăt puterea şi ca numele Meu să se vestească'n tot pământul.
Ies 9:16
18 Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.
Ies 4:21 Ies 7:3 Ies 9:12 Ies 14:4 Ies 14:17
19 Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea'mpotrivă?...
Sol 11:21