Despre terorism ca sursă de captivitate și armă politică
Terorismul este o acțiune violentă, șocantă, menită a stârni panica, frica și tulburarea. Faptele și evenimentele teroriste concentrează sau distrag atenția, obligând omul normal la ignorarea realității și a activității lui obișnuite. Terorizatul intră, astfel, sub controlul teroristului - nu mai acționează liber și nici în totalitate conștient; este forțat să aleagă să își salveze viața sau integritatea fizică, sieși ori celorlalți oameni aflați sub imperiul teroristului, în detrimentul opțiunilor raționale sau emoționale libere*.
Teroristul pătrunde violent în intimitatea gândurilor, populează coșmarurile, alimentează teama și angoasele și, de aceea, determină supunerea.
Deseori, ca în sindromul Stockholm, teroristul determină, într-un mod pernicios și patologic, simpatie cu ideile și acțiunile lui aberante. Victima, care nu mai percepe faptul în sine al deformării propriului comportamentul și nici realitatea remodelării sale după finalitățile teroristului, ajunge să îl iubească pe răpitor.
Un alt produs al terorismului este ura, cea care aduce falii în societate și răzbunare.
Supunerea, simpatia victimei cu abuzatorul, precum și ura sunt exact efectele pe care le urmărește teroristul. Persoana lui va bântui perpetuu mintea și inima terorizatilor. La fel și stafia lui ...
Dar nu e nimic din ceea ce un om conștient și în deplină libertate de alegere și opinie ar putea decide să facă.
În plan juridic, cel mai grav este faptul că terorismul obligă omul să-și ignore drepturile și libertățile .
Ostaticii și cei terorizați nu sunt sclavi. Ei au o mică libertate de a se mișca, dar numai în spațiul, timpul și condițiile dictate de terorist**.
În plan sociologic și politic, terorismul este un bun pretext de a inventa salvatori. Întrucât dușmanul (teroristul) trebuie combătut, trebuie să existe un salvator, care va pretinde competențe neobișnuite, exorbitante, precum și înghețarea sau chiar neutralizarea unor drepturi și libertăți, pe care, ulterior, le va oferi cu pipeta doar celor care întrunesc „condițiile” – supunerea, semnalizarea virturții, ura față de opozanți. La adăpostul planului de luptă contra dușmanului (teoristul) se pot săvârși în liniște toate crimele, inclusiv genocidul, precum și toate erorile, toate furturile, toate deturnările de fonduri. Salvatorul devine sistemul, iar a-l critica pe salvator înseamnă a ataca sistemul, țărișoara, statutul occidental al națiunii.
Până la episodul doi vă dau trei nume de „salvatori”: Bolojan, von der Leyen, Netanyahu.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu