Jocul absurd al certificatelor de CO2 și al ajutoarelor de stat acordate pentru a le achiziționa
România dă întreprinderilor producătoare de energie ajutoare de stat pentru acoperirea costurilor cu certificatele de CO2. În ultimii 5 ani, s-au vărsat în această gaură neagră a nebuniei climate change câte 650 de milioane de euro anual. Parte din bani sunt de la bugetul național, parte de la UE. Nu e o surpriză că, de regulă, UE aprobă pe bandă rulantă aceste ajutoare de stat, pentru că … Green Deal…
Dar nimeni nu se gândește la totala lipsă de logică a acestei afaceri.
Certificatele de CO2 sunt instrumente de modelare a economiei (și a vieții omului) prin metoda stick & carrot.
Stick, adică băț: nu reduci emisiile de carbon prin tehnologii super-scumpe și ineficiente (sau chiar idioate, cum ar fi captarea fumului, împachetarea sa și depozitarea în pungi subterane la minim 3500 de metri adâncime), plătești progresiv mai multe certificate de CO2, la prețul pieței, plus penalități care te îndoaie.
Carrot, adică morcov: reduci emisiile (inclusiv prin închiderea fabricii, cum s-a întâmplat la fosta Sidex Galați, pe vremea lui Mittal), primești gratuit certificate de CO2, pe care le poți vinde sau ipoteca în vederea creditării.
Dar ... care preț al pieței? Care piață?
E vorba de un număr limitat de traderi (7, la cunoștința mea), anonimi, care tranzacționează speculativ între ei, pe undeva prin Frankfurt, după ce cumpără ieftin de la industriașii faliți certificate de CO2 (primite gratuit de la autorități). Aceasta e piața. Se vinde și se cumpără fum, fără nicio ancoră, fără transparență. Acesta e prețul pieței. E un fel de poker financiar, pe cotațiile căruia stau să moară industrii întregi și bugete naționale.
Dacă industriașul nu și-a cumpărat la timp numărul necesar de certificate, se aplică penalități duble sau chiar triple. De unde și permanenta stare de pre-faliment, pe care încearcă statul, cu bani publici, să o evite.
Dar care autorități?
Adevărul e că nu se știe care e autoritatea originară a acestui domeniu. Se știe doar că distribuția gratuită de certificate se face de către o autoritate de mediu, care aplică și penalitățile.
Așadar, statul dă gratuit niște certificate de emisii de fum, pe care speculatorii le cumpără la prețuri joase de la industriașii pre-falimentari, pentru a le vinde ulterior hiper-scump industriașilor care încă nu sunt în faliment și care le cumpără fără negociere, fără crâcnire, de la speculatori, cu banii consumatorilor (prețuri mărite artificial) și, în ultimă instanță, cu bani din bugetele naționale sau al UE.
Ce să zic ... Halal luptă cu schimbările climatice și halal logică economică… Cu așa ceva, sigur – sigur UE o să prospere și o să fie un concurent redutabil în competiția cu SUA, China, India și Rusia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu