Din ultimele cuvinte ale Mitropolitului Pavel (Yazigi) de Alep în Sfântul Munte (August 2011)
Iubirea nu se măsoară printre virtuți. Iubirea nu se numără la un loc cu postul, rugăciunea etc. Iubirea este scopul și forța motrice a tuturor virtuților.
Virtuțile construiesc o persoană nouă care radiază iubire către lume. Deci, după cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, nu trebuie să fii printre oameni pentru a fi prietenul adevărat al oamenilor. Prietenia adevărată este iubirea – nu apropierea spațială și nici temporală. Uitați-vă la monahi cum îi caută toți și vin de departe să-i vadă pentru că îi simt prietenii lor. Prietenii lor adevărați.
Asta se întâmplă pentru că monahul are cei mai mulți prieteni din lume. De ce?
Pentru că monahul radiază iubire. Cu alte cuvinte se jertfește, se dă pe sine, ascultă pe celălalt fără să ceară nimic în schimb.
Asta este și experiența mea: totdeauna când m-am întâlnit cu un monah în Muntele Athos am simțit că am în fața mea o jertfă, o ofrandă. Aceasta este iubirea care nu poate fi descrisă. Iubirea desărvărșită: să dai fără să iei nimic de la oameni.
Pentru această iubire, pentru asta facem metanii, pentru asta postim. Personalitatea creștinului trebuie să fie jertfa de sine, negarea de sine.
