Pe 28 octombrie 1688 începea domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească (1688 - 1714)

Pe 28 octombrie 1688 începea domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească (1688 - 1714)

Pe plan intern, Țara Românească sub Constantin Brâncoveanu a cunoscut mai ales după încheierea Păcii de la Karlowitz o perioadă marcată de avânt economic. Din punct de vedere fiscal, a avut de suferit în special populația rurală, ca urmare a cererilor Imperiului Otoman și mai târziu ale Imperiului Habsburgic. O mare parte a locuitorilor din satele aservite și-au pierdut pământul, reușind însă să-și păstreze libertatea.

Situația internațională a Țării Românești s-a schimbat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mai ales în ultimele două decenii, datorită ambițiilor habsburge, care au angrenat reacția celorlate puteri: Imperiul Otoman, care arătase tot mai multe semne de slăbiciune trebuia să reacționeze, în timp ce Franța și Anglia doreau păstrarea statu quo-ului; Rusia manifesta prime ambiții, iar Polonia făcea revendicări asupra țărilor române.

Conform lui Ionescu și Panait, țările române, semiautonome, trebuiau să devină din obiecte ale istoriei subiecte al acesteia. Din diferite considerente, actorii mari (otomanii, habsburgii și rușii) au preferat să atragă țările române prin diplomație, decât prin forță armată. Imperialii au încheiat în 1687 un tratat cu Mihail Apafi, privind încartiruirea de trupe și contribuția financiară la vistieria imperiului, ceea ce i-a făcut repede foarte antipatici transilvănenilor.

În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, voievodul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace.

Domnul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit stilul brâncovenesc. Denumirea de stil brâncovenesc, sau de artă brâncovenească, este folosită în istoriografia română de artă pentru arhitectura și artele plastice din Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de baroc brâncovenesc.

Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Șcheii Brașovului. S-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene.

Constantin Brâncoveanu a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În 1707 el a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învățatul grec Sevastos Kymenitul, urmat de Marcu Porfiropol.

În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcționau și alte școli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavonește și în românește. Așa au fost școlile de la mănăstirile Sfântul Gheorghe Vechi și Colțea, amândouă în București, care pregăteau dieci pentru cancelariile domnești, preoți și dascăli. O serie de școli românești existau în orașele țării, în mănăstiri și chiar în mediul rural. În câteva mănăstiri au luat ființă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la mănăstirea Mărgineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino, postelnicul) și biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.

Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie și în conștiința națională și ca un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui debutează printr-un act de cultură și anume prin apariția Bibliei de la București, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, operă de mari proporții pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). Tipărirea începuse încă din timpul lui Șerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687; un prim tiraj era terminat în septembrie 1688, deci în timpul vieții acestuia. Al doilea tiraj s-a terminat abia în noiembrie 1688, sub noul domn. Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt al Țării Românești, fusese „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești.

Pe lângă tipografia mai veche înființată în 1678 la București de către mitropolitul Varlaam, s-au înființat acum câteva tipografii noi: la Buzău în 1691, prin strădaniile episcopului Mitrofan (un moldovean, fost episcop de Huși), la Snagov în 1694, la Râmnicu Vâlcea în 1705, la Târgoviște în 1708, toate prin osteneala lui Antim Ivireanul (adus de Brâncoveanu în 1689 de la Constantinopol) care, dintr-un smerit ieromonah, a ajuns să fie ales în 1705 episcop la Râmnic, iar în 1708 mitropolit. S-au tipărit felurite cărți: de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă, turcă și georgiană.

Vânzarea finală a kurzilor: au lăsă în urmă casele lor și 12.000 de morminte

Vânzarea finală a kurzilor: au lăsă în urmă casele lor și 12.000 de morminte

Un pasaj din textul academicului kurd Salar Adnan, tradus și publicat online de Lee Brickley, spune totul:

„Pentru cei care nu au înțeles ce se întâmplă cu kurzii în acest moment, iată o mică lecție de istorie (simplificată): kurzii trăiesc în această zonă pe care acum o numesc patria lor de mii de ani. După Primul Război Mondial și căderea Imperiului Otoman, britanicii și francezii le-au promis kurzilor că vor putea continua să trăiască în pace în aceste zone, deoarece intenționau să creeze o țară care să se numească Kurdistan. Au schimbat această promisiune și au împărțit patria kurdă în patru, creând Irak, Iran, Turcia și Siria.

Toate aceste patru țări și-au persecutat populațiile kurde de atunci. Turcia comisese cele mai grave atrocități la acea vreme, iar până de curând limba kurdă, numele kurde și altele au fost toate interzise. Turcia încă refuză să numească acești oameni kurzi și îi etichetează drept „turci de munte” – o denaturare menită să-i eticheteze pe kurzi drept barbari și needucați.

Mii de kurzi au murit în anii 1980 și 1990 luptând împotriva asupritorilor turci, iar situația încă nu se îmbunătățește.

Urmează invazia Irakului din 2003. Când SUA, Marea Britanie și alte țări occidentale au invadat Irakul, kurzii au luptat alături de aliați și împotriva armatei lui Saddam. Au reușit să creeze o regiune autonomă în Irak. Când ISIS a început să cucerească zone masive din Irak, kurzii au ripostat cu ajutorul aliaților și i-au alungat.

Când ISIS a început să captureze teritorii și să ucidă mii de oameni în Siria, președintele sirian Assad a ordonat armatei sale să iasă din regiune și a lăsat milioane de kurzi să moară acolo. Ei ar fi făcut-o chiar și fără ajutorul loviturilor aeriene ale coaliției și al armelor care le-au permis să respingă ISIS și să creeze o altă regiune autonomă în patria lor.

Această regiune este Rojava. Oamenii de acolo trăiesc sub un sistem numit Confederația Democrată bazat pe drepturile muncitorilor, egalitate, feminism și ecologie. O versiune a democrației care este mult mai democratică decât orice sistem folosit astăzi în orice țară occidentală.

Pentru kurzi, colaborarea cu SUA în Siria era singura cale, dacă nu voiau să moară, deoarece nu aveau de ales după ce au fost abandonați de Assad.

Acum SUA i-au abandonat pe kurzi și i-au lăsat să moară și ei. Nu mai sunt „utile” și se pare că America nu are obiceiul, dincolo de propriile interese, să ajute popoarele care nu cedează cartelului bancar internațional și sunt hotărâte să trăiască într-o democrație reală.

SUA au spus că vor să aducă „democrație” în Orientul Mijlociu, dar nu acest tip de democrație. Assad și Rusia refuză acum să-i sprijine pe kurzi pentru că aceștia au cooperat cu SUA în loc să fie uciși. Și Turcia (cel mai mare opresor al poporului kurd și țara care a finanțat literalmente ISIS) și-a invadat țara cu una dintre cele mai mari armate din NATO în scopul curățării etnice, genocidului și eliberării prizonierilor ISIS.

Poporul kurd nu poate câștiga. Fiecare mare putere mondială le folosește atunci când se potrivește agendei lor și apoi le aruncă lupilor ca mâncare.

SUA nu vor fi de partea kurzilor. Guvernul Siriei nu va fi de partea lor și nici Iranul, nici Rusia. Acesta este motivul pentru care fiecare persoană cu inimă care citește asta ar trebui să ridice vocea acum!

Există o veche zicală kurdă că NUMAI MUNȚII SUNT PRIETENI. Să le arătăm kurzilor că acest lucru nu este adevărat. Lăsați fiecare dintre noi să facă ce poate. Acest popor nu poate fi lăsat la soarta lor”.

L-au abandonat din nou...

pentapostagma.gr

Viata distrusa! Gabi are 17 ani si traieste intr-o magazie.

Viata distrusa!
Gabi are 17 ani si traieste intr-o magazie.

Tatal a decedat. Mama s-a recasatorit si nu-i da pensia dupa tata.
E lipsit de orice speranta.
Nu are unde sa locuiasca.
Ce vedeti aici este inuman.
Zona Raureni, str. BALCIULUI.

 Nr lui de telefon este 0771175901

Din istoria demna si tragica a poporului nostru:Ioan Voda cel Viteaz (1572-1574)

Din istoria demna si tragica a poporului nostru:Ioan Voda cel Viteaz (1572-1574)

Ioan Voda cel Viteaz, voievodul care a domnit mai putin de 3 ani (1572-1574) si a indraznit cu tara sa mica sa atace puternicul Imperiu Otoman.

Intrebat de ostenii sai inaintea luptei decisive cati sunt in oastea inamica a raspuns: "ii vom numara in lupta".

"In februarie 1574 turcii trimit la Ioan Vodă ordin să dubleze haraciul. Petru, fratele domnitorului Alexandru al Valahiei, promisese că va da 80.000 de galbeni în loc de 40.000, iar sultanul se gândise să-i ceară la rândul său tot atâta lui Ioan. Voievodul convoacă sfatul domnesc. Le spune că au de ales între dublarea haraciului- după care ar fi urmat cu siguranță alte cereri- și lupta împotriva păgânului. Domnul spune că personal nu are niciun interes, deoarece nu el plătește suma cerută, dar îl doare inima de țară. Făgăduiește să lupte până la final. ”Așa Ion Vodă umplând pre toți cu nădejde, cu glas mare strigară că lângă dânsul vor peri toți” și jură pe Evanghelie. În ajutorul Moldovei, conform cronicilor, au venit doar 1.200 de cazaci zaporojeni, care destul de probabil erau de fapt polonezi. La oaste e chemată toată țara care răspunde negreșit. Ioan Vodă cel Cumplit o înzestrase la nivelul marilor armate ale vremii: 30 de tunuri obișnuite, 80 de tunuri mari, aruncătoare de ghiulele. Pretendentul Petru Șchiopul, fratele său Alexandru și cu o oaste turcească și muntenească încep în aprilie 1574 să se îndrepte spre Moldova.

În dreptul satului Jiliște, la est de Focșani, voievozii din Valahia sunt interceptați de Ioan Vodă și bătuți în chip rușinos. Domnul Moldovei îl timite pe Vintilă, fiul lui Pătrașcu cel Bun, să ocupe Bucureștiul și să ia domnia. Acesta reușește, dar după patru zile, o parte din boierii lui Alexandru Vodă se întorc, îl prind, îl ucid, iar capul său este atârnat de poarta Curții domnești. Între timp, Ioan Vodă cucerește Brăila, fără cetate însă. Armata moldoveană pornește spre Chilia și Cetatea Albă. Are loc o luptă în care turcii iar pierd, scăpând doar 1.000 dintre ei. Urmează cucerirea Tighinei, dar din nou, cetatea nu poate fi luată. Nici măcar un atac al tătarilor nu îi poate zădărnici planurile lui Ioan Vodă. Cetatea Albă este și ea luată din mâinile turcilor, dar la fel, fortăreața rezistă. Victoriile lui Ioan au mare răsunet la Constantinopol. Selim hotărăște o expediție de proporții împotriva rebelului. La oștile otomane se adaugă contingente muntene și tătărești, astfel că efectivul lor se ridică la cica 60.000 de războinici. Pentru a împiedica inamicul să treacă Dunărea pe la Isaccea, domnul Moldovei îl trimite pe Ieremia Cernăuțeanul, portarul Sucevei, cu o oaste. O primă tentativă de trecere a fluviului de către turci se pare că a fost respinsă de moldoveni. Intervine însă trădarea. Petru Șchiopul îl cumpără pe Ieremia cu 30.0000 de galbeni.

Portarul Sucevei se întoarce în tabăra lui Ioan Vodă și dă informații mincinoase cu privire la efectivele inamice pe care le raportează la cel mult 30.000, poate chiar 10-15.000. Pe baza indicațiilor lui Ieremia, acompaniat de surle și trâmbițe, Ioan Vodă își îmbărăbătează oștenii și pleacă la luptă. Lângă iezerul Cahulului, lângă Oblucința, are loc o luptă pe 10 iunie 1574. Ghinionul a făcut ca Ioan Vodă să nu ”prindă limbă„ adică prizonieri din avangarda otomană înfrântă, pe care ar fi putut să-i interogheze și să obțină informații corecte. Înainte de luptă a avut loc un episod demn de a intra în istoria militară a lumii. Moldovenii, îngrijorați de numărul mare al dușmanilor, îl întreabă pe domnitor cifra exactă a otomanilor. Acesta răspunde: ”Îi vom număra în luptă”. În ajunul bătăliei, doi mari vornici trec în tabăra turcească. A doua zi, când se dă semnalul luptei, altă parte a boierimii, în frunte cu Ieremia portarul Sucevei, pleacă steagurile și punând cușmele în vârful sulițelor și săbiilor trec de partea dușmanului. Dacă raportul inițial era estimat de 1/1, acum era de cel puțin 3/1 în favoarea otomanilor.

Turcii îi pun pe trădători în prima linie astfel încât la cel dintâi atac ei sunt secerați de artileria moldoveană. Un al doilea efort are același rezultat. ”Și multă moarte s-au făcut în ambele părți, că nu era a călca pre pământ, ci pre trupuri de om. Și așa mai apoi de aproape se bătea, că și mâinile le obosiseră, și armele-și scăpau”. Lupta era atât de crâncenă, încât combatanții nici nu mai puteau ține sabia în mână de oboseală. Are loc un scurt răgaz. Se pornește însă o ploaie puternică și se udă praful de pușcă. Dacă până atunci artileria făcuse un prăpăd nemaivăzut de turci, acum otomanii atacă în plin avânt. Domnul moldovean nu se sperie și cu un detașament pătrunde vitejește în liniile inamice și distruge 60 de tunuri. Fapta permite oștii moldovene să se retragă în ordine. În satul Roșcani, pe vârful unui deal, voievodul își așează tabăra. Inamicul ia cu asalt poziția, dar e respins. Armata moldoveană începe să sufere de sete. Roua culeasă cu bucăți de pânză, nu era suficientă. Ioan Vodă, vrând să-și cruțe oastea, se predă, astfel pe 14 iunie 1574. Ahmed-Pașa, comandantul otoman, jură de șapte ori pe Coran, iar Petru pe Evanghelie că îi vor lăsa pe cei asediați să plece liberi la casele lor, iar pe voievodul lor îl vor duce nevătămat în fața sultanului.

După ce își ia rămas bun de la ai săi, domnitorul se deplasează la cortul căpeteniei otomane unde răspunde în turcește acuzațiilor aduse. Acolo, cu toată garanția jurămintelor, marele ușer împărătesc Cighaleg Zade Iusuf, un italian renegat, îl înjunghie, decapitează, iar trupul îi este legat de patru cămile și rupt astfel în bucăți. ”Cazacii” sunt atacați, dar aceștia pier vitejește până la ultimul. Tătarii sunt îndemnați să prade ”de n-au fost niciodată mai mare pustietate în țară decât atuncea”. Capul domnitorului a fost ținut de poarta Curții domnești alături de acela al lui Vintilă. Bucățile trupului nu se știe unde au fost duse."

historia.ro

Locuinta unui om s-a facut scrum

 Agentul șef principal de poliție Călăraș Vasile, din cadrul DGPMB-Secția 12 Poliție, își desfășoară activitatea de mulți ani la Centrul de Reținere și Arest Preventiv. Mai precis, îi păzește pe borfașii care ajung după gratii după ce sunt reținuți sau arestați preventiv. Nu cred că știe cineva senzația de a sta ”închis” 12 ore lângă infractori de cea mai joasă speță. Te îmbolnăvești de plămâni, ajungi să ai episoade de depresie și ești oricând expus atacurilor celor aflați după gratii. Vasile, are 49 de ani și, în ciuda faptului că este nevoit să-și desfășoare activitatea în ”compania” infractorilor, este un om deosebit, un polițist cum ne-am dori toți să avem oricând lângă noi. Vasile a suferit foarte mult în viață. Familist convins, are doi copii, a învins multe greutăți până acum, a supraviețuit unui accident auto grav, dar nenorocirea care s-a abătut asupra sa de curând, l-a lăsat pe el și familia sa pe drumuri, la propriu. Locuința modestă în care locuia a fost cuprinsă de incendiu, iar familia Călăraș a ajuns la mila colegilor, a prietenilor, a vecinilor și, în general, a celor cu inimă mare. Colegul meu nu a vrut inițial să-i fac public necazul, dar a cedat insistențelor mele și ale polițiștilor care m-au contactat. A spus că îi este rușine că a ajuns în acest stadiu. I-am transmis să nu dispere și că se va găsi o soluție pentru el într-un final. Oameni buni! Dragi colegi! Dragi manageri! Hai să dăm din puținul nostru o mână de ajutor! NU este o rușine să ajungi astfel! Este o rușine să fii un corupt, un om cu o moralitate îndoielnică. Vasile este un polițist cu inimă mare, integru, gata să sară în ajutorul tuturor! Cine este dispus să ajute, o poate face donând ORICE ESTE DISPUS SĂ DONEZE. Fie că ai o mașină de spălat, un pat, materiale de construcții, haine, etc., de care nu mai ai nevoie, orice este de folos! Dacă nu poți dona, ajută-ne cu o distribuire, poate un prieten din lista ta poate ajuta.

Sumele de bani pot fi donate în contul colegului meu Călăraș Vasile, cont Reiffeisen Bank RO89RZBR0000060009903752 sau direct la Secția 12 Poliție. Pentru donațiile online nu folosiți diacritice. Mulțumim!

PATRIARHUL IRINEU AL IERUSALIMULUI A FOST RESTABILIT ÎN TREAPTA ARHIERIEI

PATRIARHUL IRINEU AL IERUSALIMULUI A FOST RESTABILIT ÎN TREAPTA ARHIERIEI DE CĂTRE SFÎNTUL SINOD AL PATRIARHIEI IERUSALIMULUI

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului a trecut astăzi la restabilirea proin(ante)-Patriarhului Irineu al Ierusalimului.

Conform unor informații, Sfântul Sinod, sub președinția Patriarhului Teofil, a ridicat caterisirea PF Irineu și l-a reașezat în Arhierie ca Patriarh anterior (proin) al Ierusalimului. 

Decizia aceasta vine la puține ore după anunțul public exclusiv al Agenției de știri bisericești Romfea.gr, în care Patriarhul anterior Irineu vorbește într-o epistolă către Președintele Republicii (Elene) și către Primul Ministru despre situația lui.

Este demn de notat că imediat după anunțul public de pe Romfea.gr, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și a toată Grecia a primit cererea ex-Patriarhului Irineu ca să fie mutat în Centrul de Geriatrie din Dilesi. În final, unele informații ale Romfea.gr menționează că Ministerul de Externe deja a luat legătura cu familia ex-Patriarhului, unde s-a dat o soluționare pe tema primirii pașaportului său. (Într-o primă fază, zilele trecute, Consulatul grecesc din Israel nu a primit scrisoarea Patriarhului Irineu pentru că era semnată în calitate de Patriarh, nu ca simplu mirean. Apoi o nepoată a sa a dus această scrisoare în Atena și a găsit amabilitate acolo. Se pare că are nevoie de ajutor, nefiind asigurat medical, iar pașaportul i-a fost reținut.) Amintim că Pe motiv de boală, Patriarhul Irineu a fost scos din chilia unde era izolat și i s-a permis accesul la tratament. Caterisirea lui a fost una controversată în anul 2005, după numai patru ani de păstorire, din 2001.

E GREA VEATA DE BADANTA

E GREA VEATA DE BADANTA .

ZI SI NOAPTE INCHISA IN CASA 

LINGA O BATRINICA REA.

GURA NU-SI MAI OPREA

SI MEREU STRIGA STRIGA.

LA MASA CIND TE ASEZAI.

LINISTE NU MAI AVEAI.

IN FARFURIE SE UITA

DE MANICI MAI MULT CA EA 

MINCAREA CE O RUGUMAI 

CU NODURI O MESTICAI

DAR MINCAI SI LACRIMAI

SEARA IN PAT CINT TE BAGAI 

LINISTE SI SOMN NAVEAM. 

BABA MA STRIGA INTRUNA 

VINA DRAGA SI DAMI MINA 

.

DACA NU VENEAM LA EA

BASTONUL DE LEMN ISI LUOA

SI MEREU IN PAT BATEA 

MINTILE EA IMI TULBURA

24 iunie 1991 - Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939

24 iunie 1991 - Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 însă consecințele acestuia au rămas în vigoare.

Anul acesta, profesorul basarabean Vasile Șoimaru, fost deputat în primul Parlament ales în mod democratic în R.Moldova, a declarat că șansa reală a Unirii Basarabiei cu România a fost ratată în 1991. Și asta pentru că, spune el, fostului președinte al României, Ion Iliescu, i-a fost frică să-și asume responsabilitatea. Comentariul profesorului basarabean Ion Șoimaru a fost făcut în emisiunea „Basarabia - 100 de ani de istorie necenzurată”, la Radio România Chișinău.

„Până acum, în 30 de ani de la 1989, șanse mai reale de Unire ca în 1991 noi n-am avut. De la 19 august până la 25 august 1991, am avut atâtea șanse și dacă era la înălțime conducerea de atunci, eram astăzi împreună, fără să se mai teamă… Iliescu s-a temut, de fapt. De aici a fost făcută încercarea și știu despre aceasta, dar nu înțeleg de ce nimeni nu vrea să recunoască din acei participanți. Unii din ei sunt în viață încă. Dar să știți că a avut loc această încercare. Trebuia modificată Constituția și tovarășul Iliescu n-a vrut să facă acest lucru”, a declarat profesorul Ion Șoimaru. Acesta a mai afirmat că ”Pactul Ribbentrop-Molotov trebuie nu doar anulat, dar și lichidate consecințele lui”.

,,Deocamdată nu se găsesc juriști internaționali care să formuleze astfel ca să revină aceste teritorii acasă”, a subliniat Șoimaru.

Denia de după Denie. Sau cum m-a făcut un taximetrist să plâng.

Denia de după Denie. 

Sau cum m-a făcut un taximetrist să plâng.

Plec de la biserică, iau un taxi. Taximetristul tânăr, abia aude ce-i spun, e foarte prins de o convorbire telefonică. ”Da, spune-mi ce să-ți mai iau, am zis că-ți iau trei de Salam de Sibiu, iau și niște cârnați de Pleșcoi, lasă că-ți iau, îți iau așa vreo cinci kile să ai, iți dau și vreo trei- patru calupuri de brânză de Sibiu, nu mă că am eu ciobanul meu, știu eu, lucrează cu cheag adevărat, nu pune prostii, dar știi că ți-am mai luat eu ...ia spune ce să-ți mai iau, vrei și niște cașcaval din ăla afumat, sau mai bine în lemn de brad, da, exact ca ală de Crăciun...pește afumat vrei, batog, da...hai spune ce să-ți mai iau...nu măi, nu-i nici o problemă, îți fac un pachet mare și ți-l trimit cu Uzo că vine el mâine la Londra, nu Luton, da, ma mă normal că la low,dar mă descurcă, vorbesc eu cu Uzo nu mă nu iau nimic de la mama, calmează-te...am zis că nu iau, da normal și pască și cozonaci, și prăjitura cu nucă, i-am luat eu și nucă și tot ce i-a trebuit, mă descurc... mă dacă-ți zic că mă descurc...lasă mă că nu-i problemă, mă descurc eu, dacă nu poate Uzo ți-l trimit eu cumva, mâine seară sigur le ai...măi, termină, dacă-ți zic că mă descurc mă descurc...hai fugi, ne azuim mai pe seară” 

Aceasta a fost o listă de cumpărături plasată din Londra UK în București , România. Unul din frați era la muncă în Londra și celălalt îi făcea cumpărăturile de aici, că e mai ieftin. Așa cum făceau de mult timp.După avalanșa de ”mă descurc” era limpede că nu era un serviciu plătit, ba ca să fiu sinceră mă îndoiesc că erau plătite fie și produsele .Cred că cel de la Londra se spetea să trimită bani în țară și făcea economii la sânge și cei de aici îi luau cele necesare din țară, tot din spirit de economie.Erau o echipă ei. Era multă solicitiudine, ca să nu spun iubire în tonul taximetristului. Cred că cel plecat era fratele mai mare. Cred că le e greu din toate punctele de vedere. Cred că totuși bunătatea și generozitatea nu au dispărut din gena noastră.Cred că mai avem de câteva generații, zic.

Ivona Boitan

Stalin mi-a furat copilăria, de Boris Vasiliev

Stalin mi-a furat copilăria, de Boris Vasiliev

" „Stalin mi-a furat copilăria”, mărturie scrisă de regretatul Boris Vasiliev, al cărui tată a fost arestat de sovietici pe motiv ca „era culac și agent român”, pentru că fusese primar. A murit peste doar 1 an și câteva luni de detenție într-un lagăr de muncă forțată, epuizat de chinuri, hrană puțina și frig. Mama cu copiii – micul Boris și surorile lui – au fost trimiși în lagăr în Siberia, de unde au „îndrăznit” să evadeze și să se întoarcă acasă, în Moldova. Aici mama a fost prinsă din nou și aruncată în pușcărie pentru crima de a fi evadat de dragul copiilor ei. Sora mai mare a lui Boris, gravidă, a fost și ea întemnițată în pușcărie la Orhei, unde a născut. Apoi, cu bebelusul Ilieș, trimisă la Cercul Polar.

Acolo pruncul s-a prăpădit și mama-sa l-a ingropat într-un troian de zăpadă, fiind imposibil să sape mormânt în pământul înghețat bocnă.

Asta e comunismul."

- Marcela Tusca

Legat de Notre Dame și suferința populară.

Sursa Foto

Legat de Notre Dame și suferința populară

Am trecut prin comuna Rotbav de zeci de ori și la intrare in comună era o biserică fortificată construită de sași, veche de peste 700 de ani. (foto 1)

Acum câțiva ani, mai precis in 2016, a căzut singură la pământ din cauza nepăsării tuturor. A căzut ca un castel de nisip și nici măcar Victor Hugo nu o imortalizase in opera sa.

Au căzut 700 de ani de istorie românească transilvană in câteva secunde și la pământ au rămas. (vezi foto 2)

Știu, nu era simbol european, era doar pentru noi, in caz că era, dar n-a mai plăns nimeni, nu s-a mai dat cu fundul de pământ absolut nici o autoritate și a intrat in uitare.

Se supără cineva dacă spun că imi pare mult mai rău pentru biserica fortificată din Rotbav decât de Notre Dame de Paris?

Sursa Foto

Generalul american Ben Hodges, despre o nouă „cortină de fier”: Țări ca R.Moldova, Georgia, Ucraina consideră că Rusia își poate permite ceea ce nu-și permite în raport cu statele NATO

Generalul american Ben Hodges, despre o nouă „cortină de fier”: Țări ca R.Moldova, Georgia, Ucraina consideră că Rusia își poate permite ceea ce nu-și permite în raport cu statele NATO

'Pentru ca NATO şi ţările noastre partenere, cum ar fi Ucraina şi Georgia, să poată contracara ceea ce face Rusia este necesar să înfiinţăm propria noastră A2/AD (Anti Access/Area Denial) - 'sferă de protecţie'- folosind sisteme maritime şi terestre care vor ajuta în primul rând la protejarea României şi să nu permită marinei ruse să blocheze, de exemplu, Odesa. Şi aceasta, în opinia mea, se poate întâmpla', a spus Hodges într-un interviu acordat marţi agenţiei lituaniene de presă Delfi.

Spre deosebire de situaţia din Marea Baltică, a spus el, acţiunile membrilor NATO în regiunea Mării Negre sunt limitate prin Convenţia de la Montreux din 1936. Potrivit acestei convenţii, numai statele riverane Mării Negre - Rusia, România, Bulgaria, Georgia, Turcia şi Ucraina - au posibilitatea de a desfăşura nave de război în orice moment. Statele din afara Mării Negre - SUA, Marea Britanie, Germania, Italia şi Franţa - au drepturi limitate în acest sens: numai nave de o anumită clasă şi tonaj ale lor pot staţiona aici şi doar 21 de zile, a amintit generalul american în rezervă.

'Cred că în regiunea Mării Negre a apărut o nouă 'cortină de fier'. Astfel, ţări ca Ucraina, Georgia, Republica Moldova - tocmai pentru că nu sunt în NATO - consideră că autorităţile de la Kremlin îşi pot permite ceea ce nu îşi permit în raport cu statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice: România, Bulgaria, ţările baltice', a afirmat el.

În Occident, se vorbeşte frecvent în aceste zile despre aşa-numita 'doctrină Gherasimov', după numele şefului Statului Major al armatei ruse, Valeri Gherasimov, dar în opinia generalului în rezervă american este greşit ca ea să fie numită aşa. 'În realitate, aceasta este o combinaţie foarte inteligentă de informaţii, de dezinformare, influenţă economică şi diplomatică, ameninţări militare, de la cele cu arme nucleare până la cele cu arme convenţionale şi multe alte lucruri cu un singur scop - de a obţine o situaţie strategică favorabilă', explică el.

Ben Hodges mai spune de ce crede că este greşit să fie numită aşa: 'Cred că aceasta este vechea modalitate rusească de a purta un război'. 'De la Petru cel Mare până în prezent, războiul a fost dus de Rusia foarte abil, folosind toate posibilităţile statului, în funcţie de obiective. Iar Alianţa are o idee vagă despre cum poate răspunde la aceasta', consideră el.

În opinia sa, Rusia consideră Marea Neagră o rampă de lansare pentru tot ceea ce face în Siria, în alte ţări din Orientul Mijlociu, în estul Mediteranei. Flota rusă din Marea Neagră, cu baza la Sevastopol (Crimeea), se poate deplasa, prin Bosfor şi Dardanele, în Marea Mediterană şi mai departe, spre Atlantic. Prin urmare, protejarea regiunii Mării Negre este un obiectiv strategic pentru Rusia, a declarat generalul Hodges. 'Cred că de aceea a şi dorit să anexeze Crimeea', consideră el.

Întrebat dacă astăzi există o ameninţare militară directă pentru Lituania, Letonia şi Estonia, la doi ani de la desfăşurarea a trei batalioane combinate NATO în ţările baltice, el a răspuns: 'Desigur. Uitaţi-vă ce face Rusia în Marea Neagră, cum se foloseşte ea de forţă atacând direct nave ucrainene. 24 marinari militari ucraineni sunt încă în închisoare la Moscova. Luptele continuă în Donbas. Toate acestea se întâmplă, putem spune, în corelaţie. Ceea ce afectează Ucraina afectează, de asemenea, Polonia, Lituania, Belarus', a afirmat generalul Hodges, adăugând că Moscova nu le tratează pe fiecare separat, 'totul este interconectat aici'.

Cu toate acestea, la ora actuală, potrivit fostului comandant USAREUR, cea mai mare provocare pentru Rusia nu o reprezintă NATO, ci China şi extremismul islamic.

'Rusia are o frontieră uriaşă, totuşi ea şi-a concentrat principalele forţe militare pe sectorul cel mai sigur al graniţei sale, cel vestic. Este lipsit de sens! Sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, se va produce o nouă confruntare militară cu China', a afirmat Ben Hodges, adăugând că, în prezent, Moscova nu are aliaţi, 'cel puţin, nu nişte aliaţi adevăraţi'.

Kremlinul constată fragmentarea Occidentului şi simte că pentru Rusia este o şansă de a-şi atinge obiectivele strategice şi de a tatona cât de mult poate forţa situaţia, a avertizat generalul american în interviul pentru Delfi

radiochisinau.md

Rusia simulează bombardarea scutului antirachetă de la Deveselu

Surse militare au declarat pentru „Adevărul” că aviaţia militară rusă a trecut la antrenamente dedicate pentru a avea un succes cât mai mare într-o eventuală misiune de atac asupra scutului antirachetă de la Deveselu. Concret, „cazarma care găzduieşte această unitate americană a fost reprodusă la scară 1/1 din materiale uşoare, iar piloţii se pot perfecţiona în condiţii cât mai apropiate de cele reale”, au explicat sursele citate.

Nu o dată responsabilii militari ruşi au arătat cu degetul spre Deveselu susţinând că scutul are potenţial ofensiv, lucru negat de mai multe ori de omologii români şi americani.

„Rusia pune în practică în zona Mării Negre chiar şi exerciţii militare nenotificate alianţei NATO. Responsabilii militari ruşi se reîntorc la doctrina din timpul Razboiului Rece şi fac stocuri imense de tancuri, blindate, sisteme de rachete antinavă sau antiaeriene. Crimeea este un uriaş depozit de armament aşa cum în timpul Războiului Rece acest rol a fost rezervat Transnistriei. Moscova are scopul declarat de a ajunge cea mai mare armată din lume, ambiţie care, din cauza cheltuielilor mari, ar putea aduce o situaţie asemănătoare cu cea din 1991, când s-a produs colapsul URSS”, a subliniat generalul Alexandru Grumaz.

La rândul său, generalul Constantin Degeratu susţine că Rusia are pentru această zonă un plan bine pus la punct.

„Au început să-l pună în practică în anul 2014 şi sunt foarte riguroşi. Foarte grav este că şi-au dezvoltat puternic flota Mării Negre. Şi nu vorbim numai de numărul de nave, ci şi de categoriile de arme care au intrat în dotarea acestora. Mai mult, a fost dezvoltată şi o putenică latură de desant naval. Cu toate astea resposabilii de la Bucureşti nu văd pericolul care vine dinspre Rusia”, a precizat generalul Constantin Degeratu.

„Din păcate această atitudine agresivă a ruşilor a intrat în cotidian încât putem spune că nimic nu mai este nou pe frontul de Est. Prin aceste manevre, Moscova îşi atinge două scopuri. În primul rând îşi antrenează militarii, dar, mai important, induc sentimentul de teamă în zonă Mării Negre şi nu numai. Este o tactică tipic sovietică pe care Putin a învăţat-o foarte bine”, este de părere fostul director al SRI, Costin Georgescu.

„Ar fi obligatoriu să avem şi noi cu ce să ne apărăm, dar din păcate ritmul de înzestrare al Armatei este unul deficitar. Nu suntem în stare să cheltuim cei doi la sută din PIB aşa cum ne-am angajat. Şi mai avem o problemă. Din respectivul procent pentru Apărare, MApN foloseşte de fapt mult mai puţin pentru că din cei 2 la sută sunt achitate şi pensiile militare. Deci nu toţi banii alocaţi pentru Armată, pentru pregătire, întreţinere şi înzestrare, cum se dă de înţeles. Oricum, cei care sunt responsabili acum fac un joc periculos pentru că, prin deciziile lor, pun în pericol chiar şi siguranţa României”, precizează Costin Georgescu.

deschide.md